Curtea celui mai mare palat arădean este neobișnuit și impresionant de mare. De-a lungul existenței sale de peste o sută de ani clădirea a găzduit în locuințele sale numeroase personalități care se bucurau de res­pectul comunității. Faima magazinelor de la parterul palatului a depășit cu mult limitele geografice ale orașului. Etajele palatului au fost închiriate și au asigurat spațiile necesare sediului unor instituții bancare importante. Concomitent mai multe clădiri de interes public erau integrate într-un ansamblu care a făcut celebră această stradă centrală. Doar privind în acest mod putem vedea imaginea completă. Dacă acceptăm părerea de specia­litate conform căreia palatul și zona care gravita în jurul său constituiau un ansamblu unitar care putea fi delimitat cu precizie; nu este mai puțin adevărat că strada Zrinyi a fost unul din punctele nodale ale vieții sociale și economice ale începutului de secol XX. Iar de aici teatrul se afla la doar câțiva pași; acest templu, care între 1874 și 1948 era considerat ca fiind unul din bastioanele puternice ale teatrului de limbă maghiară din provincie. Ca o recunoaștere a nivelului artistic și al performanțelor, între anii 1902 și 1918 instituția arădeană a fost ridicată la rangul de Teatru Național. Și ca să nu se aștearnă uitarea, consemnăm că în acest palat a fost amenajat și inaugurat primul cine­matograf conceput și proiectat exclusiv pentru această destinație în Arad. În noua sa locație, Cinematograful Apollo (ulterior Cinematograful „Studio”) a slujit celei de-a șaptea arte timp de mai bine de opt decenii.
Teatrul Naţional Arad lângă Palatul Bohus
Din aceste considerente nu este zadarnic efortul nostru de a ne reîndrepta puțin atenția către perioada trecută ca să vedem ce moștenire ne-au lăsat înaintașii și ce am putea face pentru conservarea și păstrarea acesteia. În acest perimetru restrâns poate fi concentrat miezul vieții economice, sociale și culturale a Aradului care în vâltoarea uneori necruțătoare a evenimentelor care s-au succedat pe parcursul istoriei sale și-a pierdut mult din farmecul și strălucirea pe care o radia altădată. În zilele noastre nu este mai mult decât o stradă centrală îngustă cu clădiri sobre și cenușii, cu un trafic neobosit și circulație pietonală dificilă în care viața mai pulsează doar în câteva dintre magazine.
Palatul Bohus strigă azi după ajutor
Majoritatea locuitorilor săi sunt în etate și le este din ce în ce mai dificil să-și întrețină căminele care se ridicau odinioară la nivelurile cele mai exigente. Fațada clădirii dinspre strada principală (în mod regretabil doar aceea!) a fost renovată doar parțial în urmă cu zece-cincisprezece ani, dar cu greu se mai poate observa actualmente și lasă loc unei noi reparații capitale. Pe fațadele dinspre strada care se numea cândva Zrinyi și pe fosta stradă Scurtă nu s-a intervenit semnificativ de mai multe decenii. Tencuila cade, elementele decorative se distrug, iar turnul din colțul clădirii este uzat și prezintă fisuri.
Sursa: Arad zone

Recomandările redacției