Presa și nu numai, toată populația din Podgorie și din jurul Aradului, a fost foarte entuziasmată și aduc un prinos de mulțumire: „…Cale ferată electrică construită la nivelul celei mai înalte tehnici mondiale, la mod genial, este linia electrică, cea mai lungă şi cel mai bine construită. Primul sunet al soneriei tramvaiului este vestitorul unor zori noi în Podgorie, a unui viitor mai bun şi mai frumos”. (Arad és Vidéke, 10.04.1913). Cincisprezece vagoane de tramvai şi numeroase vagoane anexă, aşteptau inaugurarea sărbătorească, căreia i-a venit rândul în 10 aprilie 1913. Inaugurarea a fost precedată de parcurgerea itinerarului de către poliţia tehnică. La gara electrică din Calea Radnei, într-o garnitură formată din două vagoane încadrate de două vagoane motor, au urcat şi au pornit pentru verificarea liniei. Pe ziarişti i-a surprins viteza mare a garniturii, înaintarea aproape fără zgomot, schimbarea automată a macazelor.
Administraţia C.F.A.P. a realizat calculele şi studiile care au condus la soluţia, înaintată acţionarilor, de electrificare a liniei ferate. Această propunere era considerată cea mai performantă şi, ca urmare, va obţine rezultate economice profi­tabile şi va realiza o stabilitate tehnică ce va permite exploatarea sistemului în mod eficient. Aceasta a fost prima cale ferată electrificată din sud-estul Europei şi a opta din lume. Ca urmare, se contractează firma „Electricitatea – Ganz S.A.” din Budapesta, care propune folosirea unor vehicule cu tracţiune electrică (automotoare) echipate cu 4 motoare şi alimentate la tensiune de 1.500 Vcc.
Ridicarea stâlpilor de beton armat reprezintă o performanţă tehnică deosebită, aceasta fiind prima construcţie care a utilizat beton armat pe teritoriul actual al României. S-au utilizat structuri de beton armat prefabricate, atât la stâlpii reţelei de contact, cât şi la halele depoului central din Arad şi la remizele din Ghioroc, Pâncota şi Radna.
Lucrarea liniei Arad-Podgoria au electrificat-o cu riscul opririi concomitente a circulaţiei rutiere. Oraşul a trecut la ridicarea stâlpilor şi întinderea cablurilor superioare pentru alimentarea cu curent.
Intersecţia reţelei de alimentare la 1.500 Vcc cu sistemul de comunicaţii feroviare a presupus o serie de amenajări care asigurau izolarea acestora – conform normelor reţelei de telefonie naţională şi proprii căii ferate – de instalaţiile electrice ale C.F.A.P., lucrări ce au ridicat costul de execuţie a electrificării. Notăm aici traversările cu calea ferată din Ghioroc (traseul Arad – Deva) şi la ieşire din Arad, cu calea ferată Arad – Timişoara (astăzi această intersecţie electrificată fiind unică în ţară).
Sursa: Istoricul transportului în comun din Arad şi a Căii Ferate Arad-Podgoria
Puiu Emilian Valea

Recomandările redacției