Pentru perioada interbelică, putem vedea autobuzele „Renault” și „Ford”, care asigurau alături de vagoanele de tramvai tractate de locomotivă, taximetre, dar și birje, transportul în comun, în Arad. La acestea, mai trebuie să adăugăm și automobilele Marta, private ori aparținând instituțiilor publice, produse tot la Arad. De fapt, primul automobil care a circulat pe meleagurile arădene, a fost un „Neckarsulm” și a aparținut notarului Kőph Jósef. Se pare că notarii au avut în toate timpurile, o stare materială bună.
În ziarul local de prestigiu „Arad és Vidéke” (Aradul şi provincia), în numărul din 10 septembrie 1899, a apărut articolul „Întreprindere de automobile pentru Podgoria”, care atrăgea atenţia asupra unui mijloc de transport neobișnuit şi puţin cunoscut. Se pledează pentru noul vehicul cu acţionare proprie, automobilul, care în străinătate a obținut mari succese şi pe alocuri a suplinit calea ferată atât de costisitoare; este mai economicos, mai comod şi mai rapid decât tramvaiul. După această introducere surprinzătoare, inginerul mecanic Medreczky Ede, inspectorul şef al căilor ferate unificate Arad – Cenad, continuă spunând că a urmărit cu atenţie în ultimul timp sistemele de comunicaţii cu automobilul, devenite atât de tentante în străinătate şi pe baza rezultatelor obținute în Franţa, Germania şi Spania, a lansat ideea că în Podgorie comunicaţia va fi rezolvată cu un capital minim, după acest sistem.
Evenimentul mai însemnat al anului 1900 poate fi considerat prezenţa la manevrele de vară a prinţului Bragenz. El a stat la Arad şi a străbătut oraşul zilnic de mai multe ori în pufăitul automobilului. A fost unul din primele automobile care au circulat în oraş.
Câțiva ani mai târziu în vremurile de criză a cărbunelui, a oţelului, a energiei etc. se putea vedea mai bine ce rol important pot avea mij­loacele auto; în timp ce trenul orăşenesc cu aburi putea circula numai pe linia încorporată în sol, automobilul putea ocoli drumurile rele, era mai fle­xibil la adaptarea la împrejurări. La începutul lui 1919, benzina era repartizată de autorităţi şi de comandamentul militar.
Pe drumurile distruse de automobile cu roţi me­talice ale armatei abia se zărea un mijloc auto şi dacă apăreau, ele erau vehicule militare româneşti.
Fabrica de automobile, de la terminarea războiului, s-a ocupat mai mult cu lucrări de reparaţii, în colaborare cu Astra au recondiţionat camioane militare, șasiuri, pe care au montat diferite caroserii.
În 1922, poliţia a dispus că cei care ies cu automobilul de pe raza oraşului, trebuie să solicite un permis special. Şi acestui lucru se datorează faptul că automobilul care ar fi putut ajuta la rezolvarea pro­blemelor de transport, deocamdată nu s-a putut asocia la acest deziderat.
Istoricul transportului în comun din Arad şi al Căii Ferate Arad-Podgoria

Recomandările redacției