După 1918, autorităţile au sprijinit încercările germanilor din Arad de a avea o şcoală proprie, printre altele şi pentru că au vrut să limiteze influenţa maghiară puternică din domeniul cultural. În septembrie 1920, directorul Edmund Josef Neidenbach (1878-1933) a format prima clasă de gimnaziu german de băieţi, în Arad.
În anul 1921 această clasă a fost mutată în Aradul Nou, în şcoala populară, iar în toamna anului 1923 a primit o clădire proprie. Clădirea este situată în colţul străzilor Popa Şapcă şi Castanilor, acolo unde se aflase una dintre primele şcoli ale comunei.
În internatul şcolii stăteau elevi germani din Sântana, Glogovăţ, Frumuşeni, Zăbrani sau Arad.
În anul 1926, directorul Neidenbach a fost transferat la liceul de stat român „Iosif Vulcan” din Arad.
În acea perioadă erau 200 elevi. Începând cu 1927 şcoala primară germană s-a românizat tot mai mult.
În şcolile de stat ale minorităţilor, o serie de discipline şcolare erau predate în limba română.
După „încălzirea” relaţiilor dintre
Reichul German şi România, la Arad se înfiinţează de către „Grupul Etnic German”, un nou gimnaziu german „Adam Müller Guttenbrunn”, de fapt un complex şcolar cu internat şi cu școală primară, gimnaziu, şcoală comercială şi de meserii, sub conducerea lui Karl Waldner. În toamna anului 1944 instituţia a fost desfiinţată.
Sursa: Doru Sava, Aradul Nou – Mureşel, Istoria unui cartier,
povestea unei lumi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recomandările redacției