În cele ce urmează vă prezentăm fotografii de la seceriş a unor familii din Gai. Ele prezintă aproape toate lucrările, ca un film, aşa cum se lucra, în anii 30, dar chiar şi până în primii ani ai colectivului. Trebuia organizat locul de adunare a grâului, a spicelor, în „stoguri”, clăi, iar peste un coluar, pe unde se deplasa batoza, era locul pentru paie. Fiecare proprietar, până mai erau proprietari, aproxima producţia, comanda „platzul” (suprafaţa) necesar, aducea oameni în număr corespunzător pentru a ţine ritmul maşinii de treierat, al batozei.
„Nu era tot omul pentru a lucra la maşină, doar cei puternici, spunea bunica mea, Paulina Şandici, doar eu şi sora mea, Divna, dintre femei, ţineam pasul la aruncat snopii, dar şi la lucru pe maşină”.
În fotografii nu s-a prezentat transportul la maşină (batoză) al snopilor de grâu, dar nici a paielor acasă, în gospodărie. Folosind „rudele” ajutătoare, te minunai ce cantitate putea fi transportată. Totul depindea şi de măiestria celui care aşeza snopii, iar la paie, de asigurarea colţului „rog”, dar şi de măiestria celui ce conducea caii, viteza, unghiul sub care intra în denivelările drumului căruţa, din capătul holdei sau a drumurilor de căruţe.
Sursa: Liubomir Şandici, Monografia Comunității Sârbe Din Arad – Gai Cartea I-a, Acesta este Gaiul meu

Recomandările redacției