La fel ca astăzi, la fel cu zeci de ani în urmă, clasa politică a hotărât ce ne este bine și ce ne este rău. A hotărât pentru noi într-un profund dispreț. De zeci de ani dorim să revenim în Europa, și mereu primim bobârnace, și iar mai stăm. Suntem în UE, dar suntem priviți cu teamă și suspiciune. Din 1946 politicienii au executat la ordin, dirijați, directivele congreselor comuniste, făurind comunism la orașe și sate, până-n 1989. După Revoluție, politicienii emanați dintre comuniștii, reșapați și deparazitați,  puși pe căpătuială și jaf, și-au așezat interesele departe de năzuințele românilor. Suntem ajunși într-o stare ce nu se poate tolera. Ne lipsește – modelul – ne lipsește dragostea față de istoria noastră, ne place cenușiul și mediocritatea, cultura se manifestă ocazional, uneori pentru preamărirea unei personalități ca o tichie de mărgăritar.

Poate să nu fie prea târziu, mai avem speranțe într-o revenire, când vom câștiga după amare experiențe, o mentalitate nouă, von dobândi dragostea pentru lucrul bine făcut, posibil.  Clasa politică dorim să se purifice, eliminând elementele neproductive, avare și avide după avere și preamărire.

Cine ne-a pauperizat  începând cu anul 1948? Clasa politică! Aradul a ajuns atât de rău,  că nu poți fotografia clădirile istorice, din cauza cofretelor, și a fațadelor scorojite. Tot clasa politică, pe care noi am  ales-o, poartă vina că a tolerat decăderea. Ne-a condus insuflându-ne că suntem o țară săracă, și astfel a tolerat mediocritatea și debandada. Au profitat de această toleranță , toți care au așteptat de la stat butelia, și apartamentul de la sindicat. Care n-au perceput valoarea reală a lucrurilor.

Iar astăzi, cine dorește să ratăm ocazia de a concura în deplină egalitate cu alte orașe, la câștigarea calității de Capitală culturală? Cui îi convine starea aceasta de abandon? Prin neparticiparea politicienilor, neimplicarea, aleșilor, a celor ce ne hotărăsc destinul și traiul, prezentul și viitorul, nu este un fel de a abandona lupta. „Noi care-i avem  pe arădeni, avem stilul secession în arhitectură, avem istorie, avem personalități, vârfuri, și mentalitate nemțească” , ca să-l parafrazez pe Klaus Johannis, primarul Sibiului, noi, nu putem abandona competiția.

V-am prezentat o situație cu care nu mă împac, tristă, și aparent fără ieșire. Dar, iată, Dumnezeu a făcut să apară dintre noi LIA, profesoara, poeta și sufletista, omul de cultură, fără culoare politică, care nu se împacă, nici ea, cu abandonul de la un țel atât de nobil. Lia carismatică și luptătoare, neobosită, a organizat, cu flerul și notorietatea ei, multe  evenimente culturale. Recent a chemat și la apelul ei, au spus prezent, personalități românești de valoare europeană, pentru ca,  vreme de trei zile, să ne amintim de poetul arădean, Stefan Augustin Doinaș și opera sa. Eveniment cultural deosebit, un argument de valoare pentru a deveni Capitală culturală. Au conferențiat și au intrat în dialog cu oamenii de cultură arădeni, Emil Hurezeanu, profesori Adrian Cioroianu și Victor Neuman. Neobosită, gazda evenimentelor prof. Lia Faur a fost la înălțime.

Ehei, de am avea vreo cinci de – Lia – ! Lia Faur, care  ne-a trezit din amorțire, ne-a îndemnat să ne unim, un model de eficiență, cu care putem ataca cu mai mult curaj, acest concurs între orașe. Lia are știința organizării unui eveniment, are notorietate și este ascultată. A reușit să mobilizeze oamenii de cultură ai orașului să participe la toate întâmplările celor 3 zile , la întâlnirile cu personalitățile ce ne-au fost oaspeți.

Au fost trei zile minunate, ne-ai dat speranță, pentru care ÎȚI MULȚUMIM LIA.

Recomandările redacției