Se apropie ziua României, vor fi milioane de mesaje, atât în media cât și pe rețelele de socializare, de la oameni care își declară iubirea față de neam și țară doar de 1 Decembrie, punând și un steag tricolor la pozele de profil.

Mă întreb de ce iubim România, doar de ziua ei? De ce am devenit ,,patrioți de carton ”, care arată doar la 1 Decembrie ce mari români sunt? În restul zilelor, hulesc și murdăresc numele țărișoarei noastre, de câte ori au ocazia. Mulți spun că ,,avem o țară frumoasă, însă păcat că este locuită”. Păi voi care declarați acest lucru, unde v-ați născut? Unde ați învățat și de la cine? Dacă nu erau acești ,,locuitori” care să vă pună stiloul în mână, ați mai fi ajuns pe meleaguri străine, de unde să aruncați săgeți otrăvite? Este adevărat că nu toți cei care locuiesc în afara țării denigrază. Unii sunt români adevărați, care își iubesc și respectă locul de unde au plecat și unde speră că se vor întoarce. Dar am multe exemple de persoane care sunt dincolo de granițe și aruncă cu vorbe urâte la adresa patriei lor. Cât timp au fost în țară nu au făcut nimic pentru neamul acesta, iar acum, din spatele ,,tastaurii” mulți sunt eroi.

Am fost întrebată deseori dacă aș  pleca din România?  De fiecare dată am avut același răspuns simplu: nu, nu aș pleca, pentru că, aici, îi am pe cei dragi,  pentru că trăiesc cu speranța că lucrurile se vor schimba, pentru că îmi iubesc colțișorul ăsta de Rai numit ,,acasă” și nu l-aș părăsi pentru nimic în lume.

Am avut ocazia să plec, de multe ori, dar am considerat că România este o țară frumoasă unde se pot face lucruri mărețe ,dacă se dorește. Important este ca fiecare, de acolo de unde suntem, să încercăm să facem ceva bun,  nu să tot așteptăm de la guvernanți, cu toate că au și ei rolul lor și ne-au dezamăgit de foarte multe ori. Dar eu nu mi-am iubit țara pentru guvernanți. Iubesc munții, marea , oamenii, gustul cozonacului de casă și al merelor din livada bunicilor. Nu aș putea să o schimb pentru nimic în lume, cu nici o altă țară, mai ,,civilizată”. Iubesc modestia omului de la țară și smerenia lui. Iubesc mirosul de iarbă cosită și slujbele de duminică,  din bisericuțele mici, din satele românești.  Ador mirosul florilor de salcâm, din grădina din spatele casei părintești, iubesc dealurile de la Șoimoș și Mureșul unde ne scăldam în copilărie. Îmi plac iernile cu zăpadă mare, cu toate că în ultimii ani nu ne-am mai bucurat de zăpadă. Iubesc România și pentru sărbători, pentru colindele de Crăciun și obiceiurile unice de la noi. Iubesc portul popular și tradițiile românești. Iubesc Dunărea, Maramureșul, Bucovina  și Banatul Montan și nu aș putea să stau departe de ele.

Țara mea nu este suficient  pusă în valoare, pentru că fie nu se vrea, fie ne-am ales la conducere oameni nepotriviți care nu sunt în stare.

Pentru mine România înseamnă mai mult decât disputele politice, înseamnă ,,acasă”.  Este  țara unde dascalii mi-au pus stiloul în mână.  Este locul unde  dulcele grai moldovenesc se împletește cu  calmului ardelenesc, cu  mândria și hărnicia  bănățenilor sau cu energia debordantă a  oltenilor.  Este țara nisipului auriu de la Marea Neagră,  a crestelor spectaculoase din  Carpați sau a inegalabilei Delte  cu varietatea florei și faunei. Țara mea este țara iilor, a porților sculptate și a cumpenelor de la drum, este țara omului răbdător și harnic din satele românești. Nu m-aș simții nicăieri atât de confortabil ca aici, cu toate greutățile care apar. Știu că sună a clișeu, dar este un clișeu care îmi place: pâinea oricât de greu este obținută, este mai bună în țara ta.

Dacă aș alege totuși să plec, aș face-o doar pentru a vizita alte culturi și a mă îmbogăți spiritual, însă niciodată nu mi-aș părăsi locul meu.

Te iubesc România , nu doar de ziua ta, ci în fiecare zi, pentru tot ce mi-ai oferit, pentru cadrul tău natural și pentru înaintașii tăi de onoare.

La mulți ani ,,țara mea de glorii, țara mea de dor”!

Recomandările redacției