E destul de greu să ai incertitudini într-un material de opinie, în care ar trebui să fii tranşant, dar chiar mă frământă această dilemă: oare chiar sunt/fac parte din societatea civilă? Nu de alta, dar ce văd astăzi ca definiţie a societăţii civile arădene mă îndeamnă să cred că nu fac parte. Prin definiţie, societatea civilă, organizată ad-hoc sau într-o structură bine determinată, o formă asociativă, apără interesele Cetăţii într-un mod cât se poate de obiectiv, nu în funcţie de interesele personale sau de grup ale liderilor. Nicidecum să facă partizanat, mai ales că politicul este construit, prin reprezentanţii săi, tocmai pe interese personale sau de grup. Aşa cum şi ziariştii se pot erija în reprezentanţi ai societăţii civile, ca formatori de opinie, dacă reuşesc să se dezbare de subiectivism. Condiţia, necesară şi suficientă, e respectarea interesului Cetăţii…
Poate n-aş fi deschis acest subiect, fiind şi eu deseori în postura de a aborda subiectiv un material de presă, dar am văzut cum nişte autointitulaţi reprezentanţi ai societăţii civile au luat atitudine faţă de proiectul ce vizează Parcul Eminescu. Ca formă, protestatarii au avut şi au dreptate deoarece nu e normal ca într-o perioadă în care ţările civilizate pun mare preţ pe zonele verzi, pentru a combate poluarea, noi să distrugem unul dintre cei mai importanţi „plămâni” ai municipiului.  Dar, ca fond, unii dintre artizanii mitingului (provocatorii, cum ar veni) au profitat de subiect pentru a ataca Primăria, mai precis pe primarul Falcă.
Ciudăţenia e că, la câteva zile distanţă, mai precis ieri (acum două zile, la ora la care apare articolul) pe celălalt mal al Mureşului, chiar vis-a-vis de Parcul Eminescu, efectiv au fost raşi de pe faţa pământului câţiva copaci. Normal, am avut parte de aceeaşi atitudine din partea societăţii civile, mai puţin mitingul de rigoare, care nu putea fi organizat într-un timp atât de scurt. La fel de „normal” – de această dată cu ghilimelele de rigoare – atacul a fost îndreptat tot înspre Primărie, recte înspre Falcă. Dar, dacă în ceea ce priveşte Parcul Eminescu e clar că tunurile trebuie îndreptate spre Primărie, iar aceasta trebuie să vină cu un proiect care să nu distrugă copacii, se pare că în privinţa copacilor tăiaţi fără discernământ nu Primăria se face vinovată. Pe cale de consecinţă, este de datoria morală a tuturor celor care se declară societate civilă şi iubitori de spaţii verzi să vină şi să spună la fel de tranşant adevărul, să sublinieze exact cine sunt vinovaţii. Poate că un miting ar fi mult, dat fiind faptul că răul a fost făcut, dar o atitudine publică tot trebuie să fie luată.
Altminteri, revin la dilema mea din titlu şi mă întreb dacă sunt cu adevărat parte din această societate civilă sau mai bine să stau deoparte de asemenea acţiuni populiste, menite să „ridice cota” unuia sau a altuia dintre oamenii ce s-au perindat pe la mitingul anterior şi care, fie şi într-o vreme, au cochetat cu politica şi administraţia şi îşi doresc din nou să ajungă acolo. Eu sunt pentru societatea civilă, dar nu una care să manipuleze arădenii, ci să-i apere, inclusiv de asemenea orori cum este posibila distrugere a Parcului Eminescu sau certa distrugere a malului stâng al Mureşului, vis-a-vis de parc.

Recomandările redacției