Justiţie cu două măsuri

În ultimii 20 de ani, Justiţia a fost unul dintre domeniile care nu s-au modernizat aproape deloc. În orice sondaj de opinie, oamenii arată că au încredere în Justiţie la fel de puţin cum au în politicieni, Parlament, Preşedinţie. Nici nu e de mirare, din moment ce de 20 de ani procesele sunt la fel de „corecte“, de lungi, de tergiversate, de vreme ce milioane de români îşi pierd vremea pe holurile tribunalelor cu dreptatea în mână, iar unii mor şi nu reuşesc să-şi obţină drepturile.
Dar cel mai mult şi mai mult deranjează modul în care se judecă în România. Cu o măsură pentru oamenii de rând, şi cu alta pentru cei de categoria I, politicieni, oameni de afaceri, indivizi cu legături pe la o instituţie sau alta. Avem cel mai bun exemplu, cel al primarului Aradului, Gheorghe Falcă, care ani de zile a tras de procesul în care era acuzat de fapte grave de corupţie, ba pe la Curtea Constituţională, ba căutând să-l strămute la o altă instanţă din ţară, nimerind taman la Alba, un nume predestinat parcă, unde de douăzeci de ani instanţele „albesc“ inculpaţii din zona politicului şi al afa­cerilor, pentru o vorbă bună, la comanda cuiva, din alte interese materiale. Aşa că după vreo şapte ani de circ, ce ne spune nouă Justiţia din România, prin vocile Tribunalului şi Curţii de Apel Alba: că în România un primar poate când vrea muşchiul lui să modifice o hotărâre de consiliu, fără a fi acuzat de abuz în serviciu, cu condiţia să se numească Gheorghe Falcă şi să-i fie naş preşedintele Băsescu. Ne mai spune că nu există niciun prejudiciu atunci când o primărie vinde un teren cu un leu, iar în aceeaşi zi cumpărătorul vinde cu zece lei, achitând par­tea la primărie din banii primiţi în urma vânzării. Condiţia, de asemenea, e să te cheme Gheorghe Falcă şi să ai un preşedinte Băsescu naş. În fine, ne mai spune că dacă faci un schimb de casă cu firma căreia i-ai vândut terenul cu un preţ de nimic nu se cheamă şpagă, chiar dacă ai ieşit bine pe plus. Asta, desigur, cu condiţia să te cheme Gheorghe Falcă şi să-l ai naş pe Traian Băsescu. Nu ştiu cum a fost dată această sentinţă de instanţele de la Alba, despre care, cum spuneam, ştie toată ţara cât sunt de „corecte“. Că au fost bani la mijloc, că sunt interese de ordin politic, că s-a primit telefon de sus, de la naşul. Poate fi oricare dintre variante. Nu ştiu care, dar tind să cred că una dintre ele a fost, având în vedere probele din dosar. Ceea ce e evident însă e faptul că pentru politicienii din Ro­mânia, atunci când au pe cineva bine poziţionat,  justiţia e cu adevărat oarbă, în sensul rău al cuvântului. Şi nu e numai cazul lui Gheorghe Falcă. Intră în aceeaşi categorie şi Elena Udrea, Adrian Videanu, Mo­nica Iacob Ridzi, Dan Voiculescu, Miron Mitrea, Tudor Chiuariu şi mulţi alţii, toţi judecaţi cu a doua măsură, valabilă doar pentru VIP-uri. Iar asta se va vedea peste câteva zile când vom avea parte de un nou raport MCV, bineînţeles, şi el negativ. Ţara va arde două zile, după care politicieni îşi vor vedea nestingheriţi de şmecheriile lor, pe principiul Europa latră, caravana cu hoţi trece.