Justiţie europeană

Nu credeam că o să ajung să spun lucrul acesta, dar justiţia din România începe, e adevărat, încetul cu încetul, să funcţioneze după modelul european. Dacă în ţările cu tradiţie în ceea ce priveşte independenţa sistemului judiciar au căzut şi cad capete, sigur la figurat, de personalităţi arhicunoscute şi extrem de puternice şi respectate la un moment dat, mă gândesc aici în primul rând la fostul cancelar Helmut Kohl, artizanul reunificării Germaniei, care a avut serioase probleme în ţara natală din cauza unor finanţări dubioase, dar nu trebuie să-i uităm nici pe fostul premier italian Silvio Berlusconi, un individ foarte bogat, uns cu toate alifiile, şi nici cazul fostului preşedinte francez Nicolas Szarkozy, reţinut, ieri, de justiţia franceză, pentru implicarea într-o afacere dubioasă, alături de fostul lider libian Muammar al Kadhaffi.
Şi la noi, în ultimii zece ani, au început să cadă capete, şi din Opoziţie şi de la Putere. De fiecare dată însă, cineva se găsea să strige că totul este doar o lucrătură politică. „Lucrătură” a fost şi în cazul foştilor miniştri Ioan Avram Mureşan şi Traian Decebal Remeş, şi în cazul a tot felul de primari, preşedinţi de consilii judeţene şi parlamentari, şi nu putea fi decât „mâna lui Băsescu” atunci când fostul premier Adrian Năstase a fost trimis după gratii. Că nu a fost aşa a dovedit-o DNA-ul, care a decis să-l reţină pe însuşi fratele preşedintelui, iar judecătorii au hotărât să-i dea mandat de arestare.
Pe plan local şi la Arad au fost, în ultimul timp, câteva cazuri celebre, cele ale judecă­torilor Floriţă Boloş şi Aurel Tripa, cel al unei doctoriţe de la matern, cazurile unor poli­ţişti, poliţişti de frontieră şi vameşi sau cel al profesorilor implicaţi în scandalul legat de fraudarea examenului de bacalaureat. Nu discut aici de vinovăţii, pentru că Justiţia tre- buie lăsată să-şi spună cuvântul, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, dar nu pot să nu remarc că anumite categorii de persoane, care se credeau intangibile, prin relaţiile pe care şi le-au făcut datorită profesiei sau a funcţiei ocupate, au început să fie luate la întrebări. Acesta este încă un semn că justiţia din România se îndreaptă, spre ceea ce trebuie să fie.