Multă lume va sări în sus, dar eu sunt de părere că România  ajuns cam pe unde îi este locul la această ultimă Olimpiadă de la Tokio, în pandemie, fără spectatori. O ediție foarte bine organizată, dar pe care am vrea să o dăm cât mai repede uitării. Lipsa spectaorilor a fost imposibil de înlocuit. Așa că, mai bine că s-a încheiat. „E bine”, ne -am îndeplinit obiectivul care era între 4 și 6 medalii. Unele voci mai optimiste spuneau și de 8 medalii. Dar realitatea a fost alta. Care a trimis România pe locul 46, în spatele multor națiuni. Mult mai multe decât am fi crezut. Nu vorbim aici de SUA , China , Rusia „vopsită” în ROC, de Germania, Marea Britanie, chiar Italia. Vorbim aici de  țări mici, care odată au fost în aceeași „baracă socialistă” cu noi. Ne gândim aici de Ungaria, locul 15 la actuala ediția cu 4 medalii de aur, 7 de argint și 7 bronz. Polonia locul 17, cu 4 aur, 5 argint și tot atâtea de bronz. Ne-a luat și Croația cu 3 aur, 3 argint, 2 bronz, locul 26. Serbia locul 27 , cu 3 aur, 1 argint și 5 bronz. Populația acestor ultime două țări este semnificativ mai mică decât a României. Dar, înaintea noastră a fost și Grecia cu 2 aur , un argint , un bronz, locul 36. Și în fine, ne-a luat și Kosovo cu 2 medalii de aur, locul 42. Se vede care sunt mai valoroase decât cele patru ale noastre. Cam aici ne situăm. Dar pe undeva exista sentimentul și declarațiile oficiale de mulțumire. Unele voci făceau referire și la PIB-ul României, în directă legătură cu performanța. Numai că Serbia și Kosovo ne contrazic. Și chiar Croația. Pe urmă mai există  impresia că am fost o mare forța olimpică. Am contat este adevărat, dar se tot ia ca raportare ediția de la Los Angeles 1984,   când am fost a doua țară ca număr de medalii luate. Bravo, celor care adus atunci glorie României. Dar se omite faptul că țările foste socialiste nu au participat. Așa că etalonul poate fi pus cel puțin sub semnul întrebării. Spre exemplu, Ungaria la toate edițiile jocurilor olimpice are cu 180 de medalii olimpice mai mult decât România. Iar țara este de două ori mai mică ca și populație decât România. Luând aceste repere drept adevărate, riscăm să nu vedem adevărul și ne credem grozavi. Nu mai departe de declarațiile aiuristice ale lui Rădoi, care visa o medalie olimpică. Chiar și la tenis de masă. Unde fetele plângeau, spunând că se putea mai mult. Să fim realiști, nu se putea. Hong-Kong ne-a bătut clar. Nici la handbal fete n-am fi contat. Erau unele voci  care spuneau că la polo am fi putut fi. Să fim serioși, dacă sârbii ar fi jucat cu noi, ne-ar fi bătut la 8 goluri . Și asta că sunt vecini buni, iar noi am fi avut impresia că am și jucat bine. În realitate la acest moment diferența este de cel puțin 10-12 goluri. Da, este important să participi. Dar mai e important și felul cum lupți. Și, am impresia că nu s-a învățat nimic (nici) din această olimpiadă. Avem impresia că s-ar fi putut mai mult. Și, implicit, în subliminal că am fost un pic „ciupiți”. De vânt potrivnic, de arbitraj. Realitatea este însă alta. Locul 46 în lume. De aici trebuie plecat. Dar pentru asta trebuie să vezi clar reperele. Nu să distorsienezi realitatea. De aia a ajuns și Kosovo peste noi. Iar astfel de false repere se întâmplă nu doar în sport…

Recomandările redacției