În anul 1996, pe finalul lunii iunie, Campioana Provinciei câștiga primul trofeu post-revoluționar prin grupa de juniori republicani crescută de Francisc Tisza la Romvest. Generația de excepție din care a rezistat pe teren la un nivel ridicat doar Sorin Botiș devenea campioană națională la București.
Ca o coincidență, însă, puternicul fundaș central și-a anunțat la rândul său retragerea din activitate după exact 20 de ani de la acel moment. „Acum, când am aflat și eu de retragerea lui Botiș, îmi dau și mai mult seama cât am îmbătrânit. Acel trofeu de acum 20 de ani a fost atât de muncit…poate nu vă imaginați. Și obți­nut doar cu jucători arădeni, căci la cel din 2001 au mai fost jucători și din alte orașe. Mă uit în spate, am destule satisfacții datorită elevilor mei, însă și regretul că aș fi putut face și mai mult în alte condiții. Mă bucur că această generație a UTA-ei, născută 1998, a rămas în mare parte împreună și aduce trofee pentru Arad. Eu am crezut me­reu în ea, o consider chiar mai talentată decât Romvestul meu. E în primul rând meritul lui Cristi Păcurar și a profesorului Marius Demian și apoi, poate, am și eu o mică contribuție în cei 5 ani în care am lucrat cu ei. Bineînțeles, și actualii tehnicieni au aportul lor. Nu știu dacă antrenoratul e meseria de care m-aș apuca din nou dacă aș fi tânăr, poate dacă eram zidar aș fi lăsat construcții și mai solide după mine. Doar că, poate, nu aș fi trăit la o așa intensitate. Punându-le în ba­lanță, nu știu… oricum am învă­țat să zidesc acum la bătrânețe, nu e firea mea să stau degeaba nici măcar în vacanța fotbalistică”, spune pe un ton melancolic nea ’Feri.
Experimentatul tehnician, ajuns la 62 de ani, nu mai dorește să pregătească echipe de juniori mari, anunțându-și deja despărțirea de grupa Under 17 pe care a salvat-o miraculos de la retrogradarea din campionatul Elite, obținând 8 victorii din 11 partide. Dar, „părintele fotbalul arădean” din ultimele decenii recunoaște că nu poate sta departe de iarbă și e pe cale să revină la vechea dragoste. „Dacă discuțiile avute deja se concre­tizează o să activez ca antrenor la o grupă mică, formată din jucători de 9 ani. Vreau să-i duc măcar până la 12 ani, perioadă în care li se formează caracterul și deprinderile. Apoi, voi avea vârsta să intru la pensie, deși tare mi-e teamă că am să mor pe teren ca Mircea Lucescu. Dacă el la 71 de ani a preluat o forță ca Zenit, eu de ce nu aș mai putea? Asta e, chiar am zis că probabil o să mor pe teren ca Lucescu…”, e previziunea glumeață a pasionatului antrenor arădean.

Recomandările redacției