După cum am mai spus, PSD nu are nicio șansă de a mima reforma cu Viorica Dăncilă președinte al partidului. Chiar dacă ea a fost cea care a insistat pentru organizarea cât mai grabnică a Congresului pentru alegerea unei noi conduceri, sub nicio formă nu ar trebui să fie aleasă. Într-adevăr, sunt multe presiuni din partea baronilor care se gândesc doar la soarta lor și nu la aceea a PSD și vor să o mențină la cârma partidului, pentru a o putea manipula. Problema este că în acest mod se va pune cruce pentru totdeauna ideii că PSD s-ar putea reforma, că ar putea renunța la vechile năravuri și la oamenii compromiși. De pildă, Remus Borza a apucat să fie doar o săptămână consilier al premierului, ales de către Dăncilă în locul celebrului Darius Vâlcov, fiind și el demis de către aceasta pentru că a dat niște declarații privind viitoare concedieri în sectorul bugetar.
„Am crescut veniturile în sectorul bugetar, cred că suntem singura ţară din lume care plăteşte mult mai bine salariaţii din sectorul public decât pe cei din sectorul privat. Trebuie să gestionăm 800.000 de bugetari, am gonflat foarte mult administraţia. Şi la Guvern trebuie să mai reducem din ministere. E mai eficient, mai rămân bani să facem şi o fabrică în România”, a spus Borza.
Sigur, strict economic vorbind, Borza are dreptate, numai că să vii cu o asemenea declarație acum, în pragul alegerilor preziden­țiale și cu câteva luni înainte de alegerile locale, înseamnă sinucidere curată. Imensul aparat bugetar a fost întotdeauna principalul bazin electoral al PSD, iar pentru păstrarea lui s-au dat pomeni cu nemiluita. Cum să vii, atunci, tu, consilier al primului ministru PSD, să spui că gata, nu se mai dă nimic, ba chiar se ia ce s-a dat?
Dându-l afară pe Borza, Dăncilă a vrut să le arate bugetarilor că PSD rămâne alături de ei, că va merge în continuare pe această linie, trasată de către Dragnea. Pe scurt, a decis să conserve bazinul electoral tradițional, pentru că altfel s-ar duce drept în cap, riscând dispariția. Nu avea altă cale, acum, dar, dincolo de conjunctură, nu cred că Viorica Dăncilă, dacă va fi aleasă lider al PSD, ar fi capabilă să elimine, pe parcurs, imensele pros­tii pe care Dragnea le-a impus în ciuda celei mai elementare logici. Nu ar avea nici cea mai mică intenție de a face acest lucru, pentru că este definitiv cantonată în mentalitatea lui Dragnea.
Nu știu dacă Remus Borza a acționat de capul lui, înclin să cred că nu, ci la ordin, pentru a dirija electoratul social democrat spre alt partid. Este la mintea cocoșului că acesta, dezamăgit, nu se va îndrepta spre un partid de dreapta, ci tot spre unul de stânga. Or, altul decât partidul lui Ponta nu există. Desigur, dacă Victor Ponta ar fi un individ oarecare, un ins care ar pretinde că a înființat un partid socialist care vrea să ajungă la gu­vernare, ar avea o audiență nesemni­- ficativă. Ponta, însă, este, nici mai mult nici mai puțin decât un fost președinte al PSD, un fost premier PSD! În aceste condiții, migrarea electoratului de stânga spre partidul lui nu înseamnă trădarea PSD-ului, ci renunțarea la PSD-ul lui Dăncilă în favoarea PSD-ului lui Ponta. Concluzia: la congresul din 29 iunie, bătălia se va da între Dragnea, reprezentat de către Viorica Dăncilă și Victor Ponta, care o are ca vârf de lance pe Gabriela Firea, liderul taberei anti Dragnea. Indiferent care tabără va câștiga, la alegerile parlamentare din 2020 singurul partid social democrat din România, fie că se va numi tot PSD, fie că se va numi altfel, va fi condus de către Victor Ponta. Dacă vom trăi, vom vedea!

Recomandările redacției