• O legislație tâmpită a pus umărul la jefuirea banului public de către administrații.
  • Curtea de Conturi a dat în vileag neregulile de la Primărie.

  • S-au făcut studii peste studii, dar nu s-au identificat și sursele de finanțare pentru realizarea obiectivelor de investiții.

După revoluție, toate administrațiile locale au făcut mici „șmecherii” pentru a se înfrupta din banul public, au mai umflat puțin costurile lucrărilor efectuate de către firme apropiate, dar niciodată nu au îndrăznit să „sară calul”, să plătească sume exorbitante, de două sau chiar trei ori mai mari decât prețul de pe piață. Odată cu instalarea caracatiței portocalii, sifonarea banului public a fost ridicată la nivel de „artă”, s-au găsit mijloace la care administrațiile anterioare nici măcar în vis nu îndrăzneau să se gândească. Umflarea costurilor lucrărilor, în beneficiul clientelei de partid, a devenit o banalitate, atâta vreme cât mașina de vot a PD funcționa ireproșabil, consilierii locali votând orice li se punea sub nas, fără să pună întrebări.

Fezabilitatea, ah, fezabilitatea!

O legislație absolut tâmpită-în condițiile în care nu a fost elaborată cu premeditare, de către toate partidele a pus din greu umărul la perfecționarea sistemului de jefuire a banului public de către administrații, indiferent de culoarea politică a dumnezeilor locali. Iar caracatița portocalie a profitat din plin de tâmpenia obligativității efectuării de studii de fezabilitate pentru orice investiție pe bani publici. Ce studiul lui pește trebuie ca să faci un gard, o budă la o școală prăpădită sau mai știu eu ce mărunțiș? Nu contează, important este ca firma care face studiul cu pricina să-și umfle buzunarele, din banii arădenilor, îndestulător pentru ele, dar și pentru partid, la care cotizează din profitul scos. Veți zice că dacă legea asta cere, nu ai ce să le reproșezi că fac studii de fezabilitate pentru orice nimic, că este normal să mai adauge câțiva lei la „prețul corect”, numai să se și facă ceva pentru arădeni. Așa o fi, numai că administrația portocalie, care încă dăinuie, sub altă culoare politică, s-a nărăvit rău de tot la traducerea prescurtării SF, adică studiu de fezabilitate prin arhicunoscutul Science Fiction. Adică, acele studii care nu vor fi puse în practică niciodată, indiferent de concluzii, care au fost făcutecu aprobarea mașinii de vot din CLM. Organism din care fac parte, absolut întâmplător, şi oameni care, într-o formă sau alta, sunt implicați în firmele care fac acele studii, dar sunt și consilieri municipali ai partidului atotputernic la nivel local. Ba, mai nou, sunt și promovați în funcții de partid, pentru a ajunge direct la butoanele administrației locale, de unde vor putea să comande firmelor lor atâtea studii de fezabilitate sau prefezabilitate câte vor mușchii lor. Pe banii arădenilor, amăgiți cu viitorul luminos, mai ceva ca în epoca de aur, când Ceaușescu proclama victoria socialismului și înaintarea României spre comunism, în zbor. Zbor deasupra unui cuib de cuci, eventual, în cazul Aradului!

Cântă cucul, bată-l vina!

Ca să nu fiu acuzat că bat câmpii, că sunt PSD-ist sau că m-am dat cu Tăriceanu, o să redau doar câteva crâmpeie dintr-un raport al Curții de Conturi a României, pe baza raportului Camerei de Conturi Arad, din 2013. Raport care, inutil să spun, a fost tratat ca o simplă bagatelă, deciziile luate fiind luate în derâdere și aruncate la coșul de gunoi. Nu la unul dintre coșurile de pe Mețianu sau din Pădurice, ci la un coș de plastic de trei sau patru lei, situat într-un birou al reprezentantului puterii portocalii, golit în fiecare dimineață de către o femeie de serviciu plătită cu un salariu mai mare decât cel al unui director de școală. Așadar, ce se spune în acel raport, pe care, cu voia dumneavoastră, îl consider valabil și pentru perioada de după 2013, cu observația că trebuie să ridicați la puterea a treia sau a patra tot cee scrie acolo: „Managementul proiectelor elaborate și finanțate din surse bugetare nu s-a organizat și condus ca un proces de elaborare, administrare și evaluare a proiectelor și programelor în cadrul entității și între structurile organizatorice ale acesteia, nefiind efectuată în mod optim o analiză eficientă în vederea cunoașterii resurselor alocate proiectelor și a influenței factorilor externi entității pentru a realiza în timp util obiectivele asumate. În acest sens, s-a reținut faptul că, cheltuielile efectuate în perioada 2007-2012 pentru elaborarea studiilor de fezabilitate, a proiectelor și alte studii aferente obiectivelor de investiții potrivit prevederilor art. 46 (2) lit c ) din Legea nr 273/2006, s-a concretizat în documentații de proiectare care sunt aferente unor investiții neîncepute, sistate sau care nu au mai fost puse în funcțiune. Primăria Municipiului Arad deține un număr de 47 documentații în valoare totală de 13.622.459 lei pentru obiective care nu au fost începute spre a fi materializate în investiții și puse în funcțiune la data prezentului audit”. Atenție, este vorba despre trei milioane euro, la vremea aceea! Câte au mai fost după? Ce valoare?

Memoria calculatorului…

…nu mai există, poți să cauți mult și bine, nu vei găsi nimic, nici pe Google nici pe alte mijloace de prostire în masă. Noi, știind foarte bine că orice hacker bine dresat poate să șteargă memoria calculatorului, ne bazăm pe înscrisuri, cu ștampile, cu asumarea răspunderii și cu toate celelalte. Care va să zică: „În acest sens, auditorii publici externi au în vedere faptul că s-au elaborat documentații de proiectare…pentru care nu s-a obținut aprobarea finanțării de la Administrația Fondului de Mediu, în cadrul programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități. În aceeași situație se află și proiectul întocmit în anul 2011 «Revizuire documentație tehnico-economică Reabilitare și modernizare Parc Eminescu», în valoare de 15.000 lei”. Sigur, poate părea o sumă derizorie, dar suficientă pentru firma care a făcut documentația pentru plata salariilor, plus cotizația la partid. După cum știu toți arădenii, nu s-a făcut nimic, dar banii au fost dați. Acum, cică, se lucrează în draci la acel obiectiv. Fără îndoială, nu în baza acelui document, ci a altuia, care, normal, a fost elaborat, pe alți bani, tot de către o firmă portocalie. Cât despre banii prăduiți atunci, ducă-se, arădenii pot fi duși pe mai departe de nas cu veșnica sintagmă „a furat, dar a și făcut ceva”.

Fără număr, fără număr…

Ce mai spunea Camera de Conturi în 2013? Iată: „În ceea ce privește SF -modificare structură de traversare Pod Traian întocmit în 2011, în valoare de 416.640 lei, se constată că finanțarea nu a fost aprobată de ADR Vest”. Cum, adică, dai banii pe ceva care nu știi dacă se va realiza vreodată? Mai mult, plătești, în prima fază, un studiu de fezabilitate, iar după aceea, în loc să-l penalizezi pe autor, îi dai alți bani, ca să facă altul?

Sugativele…

Am muncit, mai corect, am trăit vreme de 11 ani la teatrul arădean. Am dat totul, am ars ca o lumânare pentru această misiune nobilă, iar după ce am plecat, din motive pe care nu este cazul să le expun aici, oamenii cu adevărat devotați teatrului arădean mi se destăinuiau, îmi spuneau despre transformarea teatrului într-o pușculiță a PD-ului. Îmi spuneau cum se milogeau la dictatorul Falcă să le aloce fonduri pentru decoruri, costume și altele necesare unui teatru pentru buna funcțioanare, iar acesta le dădea niște sume de te speriai, dar cu porunca să folosească maximum 10% pentru ei și 90% să dea clientelei partidului, în contul unor prestaţii care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu teatrul. Dau, din nou, cuvântul Camerei de Conturi:

La nivelul ordonatorului terțiar de credite al Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad, din transferurile de la bugetul local alocate în anul 2012, au fost achiziționate tipărituri și alte bunuri cu ocazia desfășurării acțiunilor culturale Festivalul vinului și Zilele Aradului în valoare totală de 87.785,23 lei, cheltuieli care nu respectă principiul economicității… care exceptează posibilitatea efectuării cheltuielilor de această natură doar la nivelul ordonatorului principal de credite”. Asta fost atunci, dar, de exemplu, pot să spun că Teatrul Clasic Ioan Slavici a fost obligat de către Falcă, în urmă cu doi aani, să treacă fictiv în gestiune cortul din Piața Avram Iancu în care s-a desfășurat Oktober Fest. Că, dacă nu, ar fi fost în pericol inclusiv salariile de la teatru. Pur și simplu, sub masca susținerii teatrului arădean, Falcă l-a transformat în ceea ce spuneam mai înainte, o pușculiță personală și a partidului. Nu doar atât, ci l-a umilit în ultimul hal, dând nas așa zisului teatru maghiar din Arad, la comanda lui Levente Bognar, care îi asigură majoritatea în CLM. Dar, acesta este un alt subiect, pe care îl voi dezvolta într-un articol viitor. Revin la concluziile de aunci ale Camerei de Conturi Arad, însușită de către Curtea de Conturi a României: „Prin urmare, rezultă că pentru cuprinderea acestor proiecte în lista de investiții nu s-a efectuat o analiză riguroasă a obținerii posibilității de finanțare a obiectivelor de investiții, cu consecință în imobilizarea unor importante fonduri publice, în sumă de 629.899 lei, afectând bugetul local, în condițiile în care datoria publică a bugetului local unitatea administrativ teritorială înregistra un efort financiar de a achita creditele rambursabile angajate pentru diverse obiective de investiții. Prin achiziționarea unor studii, proiecte și expertize pentru care nu s-au identificat și sursele de finanțare pentru realizarea obiectivelor de investiții, s-au cheltuit din bugetul local resurse care nu au condus la folosirea eficientă a banilor publici în vederea realizării unor obiective de investiții care să asigure satisfacerea necesităților comunității locale”. Concluziile le vei trage tu, dragă cetitorule, care sper că vei avea ocazia să lecturezi deciziile Curții de Conturi, devenite, cândva, într-un viitor foarte îndepărtat, obligatorii. Mă îndoiesc de acest viitor, dar, ca prostul, mă amăgesc că este posibil.

Recomandările redacției