de OVIDIU PALCU

Nu cred că e cazul să ne îmbătăm cu apă rece: MCV-ul a fost ridicat politic, nu pentru că am fi făcut noi, vezi Doamne, cine știe ce progrese în ceea ce privește justiția. Sau, să fim mai indulgenți, nu am făcut progrese semnificative, de substanță, ci mai degrabă de suprafață, de „televizor“, fără a intra în miezul putregaiului care ne alterează societatea.

Ridicarea MCV-ului este o decizie politică, fără ca ea să reflecte efectiv niște progrese ale României. Lucrurile mai degrabă stagnează.

Specialiștii atrag atenția, din nou, asupra gradului de corupție de la nivelul clasei politice, care ar putea profita acum. „Am scăpat de această piatră de moară, putem să ne facem de cap, în orice fel vrem, pentru că, oricum, Comisia Europeană ia mai degrabă decizii politice. Se face că stăm bine atunci când vrea să obțină ceva, iar atunci când nu îi convine ceva e mai aspră cu noi“, ar putea deveni noul „jurământ“ al clasei politice românești. Mă refer, bineînțeles, la acea clasă politică coruptă, nu la întreaga scenă politică românească.

Nu cred că zona societății civile; a noastră – a oamenilor de afaceri, care trebuie să fim protejați de justiție; sau a celor din sistemul de justiție, primește neapărat cu bucurie ridicarea acestui mecanism de control, pentru că el a reprezentat, de bine de rău, chiar și așa cu ineficiența lui, un fel de gardian al legii. Un garant, oarecum, al justiției. Ținea, cât de cât, pe o linie de plutire clasa politică în materie de stat de drept.

Deși nu putem nega o oarecare evoluție în aceste ultime decenii, de pildă înființarea imediat după 2007 a PNA, care s-a transformat în DNA, a justiției, totuși, chiar în prezența acestor instituții și a regulilor, vedem că, în principal politicienii români găsesc modalități și strategii de eludare, de a evita și înlocui mecanisme de corupție cu altele care nu sunt acoperite sau identificate de procedurile și instituțiile care au fost înființate.

Este nevoie de o presiune continuă atât din partea societății, cât și din partea partenerilor europeni pentru ca elitele noastre politice să nu revină la practici de mult uitate sau contestate.

Raportul MCV a fost folosit mereu ca o măciucă politică, un instrument de propagandă electorală. Cei aflați la putere scoteau în evidență câte eforturi și realizări s-au făcut, în timp ce opoziția sublinia neajunsurile. Problema este că, în timp, și-a pierdut eficacitatea și în condițiile în care nu mai este un mecanism eficace, Comisia nu mai avea de ce să-l mențină, mai ales că alimenta tot felul de discursuri patriotarde și naționaliste fără nicio acoperire.

După cum spuneam, însă adevăratul scop al ridicării MCV a avut la bază un substrat politic: Europa are nevoie de noi, simte nevoia unei întăriri, iar prezența noastră în Schengen este binevenită în acest sens, în ciuda unor voci critice, cum ar fi cea a Olandei. Reținerea acestei țări față de aderarea României în spațiul Schengen cred că ține mai mult de semnele de întrebare pe care le are asupra veridicității progreselor pe care țara noastră le-a făcut în justiție și mai puțin, așa cum spun unii, în ceea ce privește anumite interese ascunse, cum ar fi concurența pe care ar avea-o din partea Portului Constanța, un adevărat mamut putred, mâncat din interior tocmai de ceea ce ni se reproșează: corupție!

Comisia Europeană a anunțat zilele trecute că recomandă ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), care monitorizează starea justiției, combaterea corupției și respectarea statului de drept în România. „Comisia consideră că progresele înregistrate de România în ce privește MCV sunt suficiente și conforme cu angajamentele asumate de România odată cu aderarea la UE“, se arată în comunicatul Comisiei.

TEXT PRELUAT DE PE: https://web.facebook.com/OvidiuIulianPalcu

Recomandările redacției