Da, avem noi, românii, tentația de a ține partea călăilor, de a le găsi o scuză. E ca și în vechiul banc pur ardelenesc: șeful răsculaților, nici nu contează care a fost ăla, le spune țăranilor că boierul a consumat la birt, cu amanta, într-o singură zi, toată munca lor pe o lună. Răsculații: Huoo, boierul! Șeful răsculaților, Horia, de pildă: oameni buni, munculița voastră pe un an a fost cheltuită de boier la stațiune cu curva, în două săptămâni. Răsculații: HUOOO, boierul! Șeful răsculaților supra­licitează: Oameni buni, munculița voastră pe un an a fost pierdută de boier la Monte Carlo, la poker! Tăcere totală. Șeful răsculaților insistă: nu ați auzit, munculița voastră… Unul mai bătrân: Apăi, dacă nu i-o intrat cartea…
Avem noi, românii, aplecarea de a face eroi din niște căcănari care spun adevărul des­pre alți căcănari, complici de-ai lor, dar mini­malizează sau chiar ascund apartenența lor la ticăloșie. Dacă îl denunță pe complicele lui, devine erou, iar noi ne înghesuim ca proștii să îl votăm, pentru că a dezvăluit cine știe ce, că a scos la iveală porcării. Suntem tentați să-l transformăm în erou, când, de fapt, el nu este decât un escroc. Spune doar ce a făcut rău celălalt, dar ascude răul pe care l-a făcut el. Ascunde complicitatea lui la rău, pentru a găsi un țap ispășitor. Pe bune, chiar îl facem erou, campion al dreptății, pe cel care își denunță complicii, pentru a-și salva pielea? Trebuie să-l facem exponent al democrației, statului de drept și al altor aiureli de genul acesta? Poate că, totuși, Bunul Dumnezeu ne-a mai dat și darul gândirii, că ne-a pus în cap un pic de minte, că ne-a învățat că EL se gândește la noi doar dacă noi suntem în stare să facem la fel. Adică, să ne gândim la noi!

Recomandările redacției