Un renumit samurai, cu o constituţie masivă, a hotărât într-o zi să viziteze un călugăr firav, sperând să dobândească acces la secretele Universului. „Călugăre – spuse el pe un ton agresiv, specific unui om obişnuit să comande – învaţă-mă despre Rai şi Iad!“ Micul călugăr îl privi în tăcere pe vajnicul luptător. Apoi, după câteva clipe, îi spuse samuraiului cu mult dispreţ: „Să te învăţ despre Rai şi Iad? Nu te-aş putea învăţa nimic. Eşti murdar! Miroşi urât! Sabia ta este ruginită (cea mai mare jignire pentru un samurai)! Eşti dizgraţios, o adevărată ruşine pentru clasa samurailor. Dispari din faţa mea! Nu pot să te suport!“Samuraiul era furios. Atât de furios încât întregul corp începu să-i tremure. Faţa i se înroşise şi valuri de mânie îi străbăteau trupul. Fulgerător, fără să mai stea pe gânduri, samuraiul ridică ameninţător sabia deasupra capului, pregătindu-se să îl ucidă pe călugăr. „Acesta este Iadul!“ spuse liniştit călugărul, privindu-l. Samuraiul împietri, şocat de răspunsul călugărului. Compasiunea şi calmul se văzu pe faţa acestui omuleţ care îşi riscase viaţa pentru a-i oferi o învăţătură despre Iad. Samuraiul îşi coborî încet sabia, plin de gratitudine şi, pentru motive pe care nu le putea explica, inima sa se umplu pe dată de o pace cum nu mai cunoscuse. „… şi acesta este Raiul“, adăugă, la fel de calm, călugărul.
Lady UTA şi-a terminat vacanţa de iarnă. Începând de azi coboară în iarbă pentru a se pregăti cumsecade pentru returul ligii a III-a. Prietenul meu, antrenorul Roland Nagy, este hotărât să transforme cele douăsprezece meciuri în douăsprezece finale, iar cele douăsprezece finale în douăsprezece victorii, ca să fie sigur că nu-i scapă promovarea. Aşadar, la UTA se instituie cod portocaliu de furtună! Împreună cu cei din conducere, s-a ridicat steagul pe catargul mare, vira ancora!,velele se vor umfla în vânt, iar corabia va naviga triumfătoare spre larg, urmând să acosteze la una din danele Portului Liga a II-a. Nu e ironie aici, nu e miştocăreală, e o previziune bazată pe cunoaştere. Îl ştiu bine pe Roland Nagy şi ştiu că dacă el zice ceva public, acel lucru se va întâmpla chiar dacă peste Lady UTA se vor revărsa toate ostilităţile umane: cele locale, naţionale şi universale.
Abia aştept s-o văd pe Lady UTA la casa ei, În Piaţa UTA, acolo unde în prezent e vraişte, unde sunt săpături, demolări doar gazonul având culoarea unui verde palid, ars de gerul lui ianuarie. Dar, până atunci va mai trece ceva vreme, doi-trei ani de promovări dacă merge treaba bine, numai potrivit să-şi sărbătorească re-debutul în Liga I într-un stadion nou, ultramodern.
Pregătirea este, însă, hotărâtoare, băieţii încep o perioadă de calvar pentru ei, căci vor fi „călăriţi“ de antrenori, de preparatori fizic, de conducerea clubului şi chiar de suporteri. Nu-i invidiez deloc. Dar, cu cât le e mai greu la pregătiri, cu atât mai uşor le va fi în meciurile oficiale.
Soarta jucătorilor nobilei Lady UTA este asemănătoare samuraiului de la început: ca să trăiască Raiul promovării, este necesar să se purifice întâi în Iadul pregătirilor.
Haide Lady UTA!
