Judeţul Arad, ca entitate înghesuită geografic  între Ţara Crişurilor şi Regiunea Banatului, a reuşit de-a lungul anilor, influenţat şi de împărţirea teritorial-administrativă, să se adapteze noilor cerinţe impuse de aceasta, străduindu-se şi reuşind să-şi construiască o identitate distinctă din punct de vedere etnofolcloric, economic, social, cultural, sportiv ş.a.m.d.

Judeţul Arad se poate raporta istoriei moderne şi contemporane cu branduri originale, pe care multe alte judeţe ale patriei noastre capitaliste şi le-ar dori, branduri care pot oricând să fie elemente de bază ale stemei judeţului. Iată doar câteva, ca să fac economie de spaţiu: Pita de Pecica; Vinarsul de Bârsa; Găluştile slovăceşti de Nădlac; Rachiul de Groşii Noi; Varza de Socodor; Părădaica de Curtici; Cădarca de Miniş; Plăcinta întinsă de Turnu; Mneria de prune de Aldeşti; Salamul de Nădlac.

Municipiul Arad nu a fost nici el mai prejos. Vorbesc la trecut întrucât doar cândva avea branduri unicate în România: Fabrica de Vagoane – unde se făceau vagoane; Fabrica de Strunguri – unde se făceau strunguri; Fabrica de Ceasuri „Victoria“ – unde se făceau ceasuri; Fabrica de Păpuşi „Arădeanca“ – unde se făceau păpuşi; UTA Arad – unde se făceau… campioni. Da, campioni, nu am greşit. Căci nu vorbesc despre UTA ca fabrică, mai erau fabrici cu acel profil în ţară. Vorbesc despre Echipa de fotbal UTA, Lady UTA, Campioana Provinciei, Bătrâna Doamnă. Care era, este unicat.

Toate aceste branduri au făcut ca Municipiul Arad să fie cunoscut în România şi în lume.

Apoi au venit la conducerea ţării şi a Aradului nişte trepăduşi politici care au distrus tot: vagoane, ceasuri, păpuşi, strunguri. Sub sloganul economiei capitaliste de piaţă s-a anihilat tot, pe domenii de activitate: etnofolcloric, economic, social, cultural, sportiv. Nu mai producem nimic, doar cumpărăm. Clubul UTA, la fel! Lady UTA a agonizat ani în şir, ajungând ca o cerşetoare traseistă pe la casele boiereşti, deşi ea însăşi era o nobilă. Dar, din cauza majordomilor care-i administrau prost  Castelul, Lady UTA a regresat mereu, până la dispariţie.

A murit, lovită nu de către vreun pământean local ci de către un marţian îmbuibat şi împuţit rău, ca o fecală.

Am avut, totuşi noroc: în curtea nobilei UTA a venit un grădinar nou, care îşi cunoaşte bine meseria şi care a reuşit să adune în jurul lui valori; valori care antrenate de un erou Roland al românilor a renăscut-o pe Lady UTA din propria-i cenuşă.

Lady UTA a promovat în Liga a II-a. Va fi aşa: un an-doi se va roda în această ligă, apoi…

Îmi place să visez numai cu branduri arădene: că într-o duminică nu prea îndepărtată voi savura o Mnerie de Aldeşti, Vinars de Bârsa sau un Rachiu de Groşii Noi, voi servi o supă cu Găluşti slovăceşti, apoi voi gusta un Salam de Nădlac cu o salată de Varză de Socodor şi Părădaică de Curtici cu Pită de Pecica. Mă voi îndulci cu Plăcintă întinsă de Turnu, după care voi savura un pahar de Cădarcă de Miniş. Şi-o să mă grăbesc, întrucât cel mai valoros brand al Aradului, „Lady UTA“ are meci de campionat în Liga I, pe Noul stadion din Piaţa UTA. Sper din toată inima să nu fie doar vis.

Bravo, Lady UTA, pentru promovare!

 

 

Recomandările redacției