În aceste zile se desfăşoară la Arad Festivalul Internaţional de Teatru Clasic, un eveniment care se bucură din plin de simpatia publicului. Fiecare spectacol se desfăşoară aproape cu casa închisă, iar atmosfera creată de publicul cald, însetat de actul artistic, este una specială. Frecventând spectacolele şi simţind căldura publicului, îmi aduce aminte de zilele frumoase ale celei mai însemnate instituţii de cultură din Arad, Filarmonica. Din păcate, în ultimii ani de zile Filarmonica îşi scrie una dintre cele mai negre file din întreaga sa existenţă, culminând cu această săptămână când greva generală a artiştilor a făcut ca primul spectacol din istoria instituţiei să fie anulat.
Am luat hotărârea de a mă expune şi eu alături de colegii grevişti, care au fost nevoiţi să recurgă la gestul suprem pentru a încerca, cu un ultim şi nesperat efort, să oprească în vreun fel acţiunile sinucigaşe ale actualei conduceri, reprezentate de Alin Văcean. În timpul mandatului său Filarmonica a ajuns un butoi de pulbere, de minciună, impostură, aroganţă, golănie şi mitocănie. Aş vrea să fiu cât se poate de obiectiv, de aceea consider că vina pentru halul în care a ajuns cea mai prestigioasă instituţie de cultură a Aradului aparţine ambelor părţi, atât a directorului, cât şi a conducerii sindicatului.
Nu se poate ca Filarmonica, o instituţie onorabilă, respectată şi iubită de lumea bună a Aradului să ajungă o distracţie de familie, a unui bunic ţâfnos care încearcă cu ultimele sforţări să îşi ascundă vârsta sprijinindu-şi părul alb în nişte ţepe de gel aidoma unui punkist ratat şi plimbându-se pe holurile instituţiei îmbrăcat ca un ţânc nu mai mare de 11 ani, frustrat că nu şi-a regăsit încă eul. Îmbrăcat ca un clovn de mâna a doua, cu fesuri aşezate cu grijă în vârful ţepilor de gel din cap, fesuri în care mai demult bătrânele de la ţară îşi cărau excrementele făcute în timpul nopţii afară, bunicul îl trage de mânuţă pe nepoţelul, şi mai dezorientat decât el, însă mai descreierat, arătându-i unde este pianul. O imagine hidoasă, josnică şi mincinoasă. Nu asta este Filarmonica arădenilor. Nu asta îi reprezintă pe artiştii de acolo. Nu asta îl reprezintă pe Andrei Ormanji, tată a trei copii, care a studiat pianul la Moscova, un artist desăvârşit care face parte dintr-o familie de mari muzicieni ai Aradului, familia Caciora, şi care a îndrăznit să pună la îndoială cuvintele directorului Văcean, în cadrul unei emisiuni televizate. O astfel de conducere nu îl poate onora nici pe maestrul de cor Robert Daniel Rădoiaş, care de asemenea are mari semne de întrebare în privinţa celor spuse de conducerea filarmonicii sale, pentru care munceşte de dimineaţa până seara, până la epuizare, şi pentru care îşi sacrifică timpul familiei sale şi sănătatea sa. Nu mai vorbesc de maestrul Cristian George Neagu.
Decizia de a face pe toată lumea să sufere pentru că tu ai ceva împotriva conducerii unui sindicat mi se pare cinică şi lipsită de bărbăţie.
Cum poţi să susţii că angajaţii din filarmonică sunt alături de tine, când cei mai mulţi se află în grevă? Nu te mai susţine nimeni, iar tu ieşi la televizor şi spui, cu o nonşalanţă cutremurătoare, cu un tupeu incredibil, că numărul celor care sunt în grevă este infim!
De cealaltă parte îi avem pe Mihai Dogaru şi Tiberiu Variaş, liderii de sindicat pentru care simpla batere de vânt reprezintă prilej de atentat procese şi sute de plângeri penale. Chiar dacă acum îşi ispăşesc din păcate, ţinând piept acţiunilor lui Văcean şi împiedicându-l pe acesta să transforme Filarmonica într-o piaţă de …oglinzi pentru merţane, vina pentru actuala situaţie a instituţiei li se datorează într-o măsură covârşitoare. Consider că după plecarea lui Văcean, următorii care trebuie, neapărat şi pentru binele instituţiei, să facă un pas în spate sunt Dogaru şi Variaş.
Mai este un lucru pe care nu reuşesc nici cum să îl înţeleg. Dacă Alin Văcean se consideră prea bun pentru Filarmonică, dacă e prea …dominant pentru un „biet oraş ca Aradul“ de ce nu ne părăseşte? Noi nu avem nevoie de lecţiile lui, aşa cum nici sărmanii elevi de la Liceul de Artă nu beneficiază de lecţiile sale de pian.
În final, lumea din afara Filarmonicii trebuie să înţeleagă că în acea instituţie nu există doar Văcean, Dogaru sau Variaş, ci există şi oameni de valoare, artişti de calitate, oameni cu mult bun simţ şi oneşti, care merită să fie descoperiţi.
Umbla vorba prin targ ca Vacean a fost adus de Falca special pentru desfiintarea filarmonicii din ratiuni de economii bugetare – iar Falca este in stare de asa ceva la cata cultura are in cap. In concluzie „cautati primarul”.
Un cioroi dintr-un plop zicea catre o pupaza dintr-un tei ca Vacean ar fi beneficiarul unor protectii de fuste, asadar „cherchez le femeile”.
Patru babe, eleve la liceul de arte martiene Tapin Barboi, una de treispce ani, una de cinspce, una de doojnoo si una de gradinita, au declarat cu mina pe constiinta ca „le papitoi”, cum il alintau ele pe doctorul filarmonic, a urcat-o pe scena pe „iubi” a lui de atatea ori ca s-au tocit dusumelele scenei acolo unde sedea ea in picioare.
Doi aurolaci stimabili si melomani au jurat sub juramant ca filarmonicii i s-a pus gand rau, ca nu mai apuca stagiunea urmatoare si ca în ultimul concert va dirija cu satarul doctorul (necrolog) Alin Vacean, iar de cantat se va canta Sfantul Maslu.
Un sobor de un preot, care dădea pomana de pomana la porumbei, cunoscator al fenomenului si conectat la diferite surse de informare si de curent, a declarat cu avant: „Aleluiia!”.
Un cantaret de strana zice ca deja se cauta lautarii pentru parastas si se aleg sarbele pentru jocul „batuta pe statute” pe mormantul filarmonicii.
Un tanc de septejde ani, mare fan Led Zeppelin si Nelu Ploiestelu, crede ca în locul filarmonicii se va zidi o parcare in care se va concerta la tobe de esapamente.
Aproximativ 1,2 europarlamentari presupun ca sucombarea filarmonicii este motul de pe fes si cireasa de pe coliva a strategiei de accedere a Aradului la statutul de capitala culturala europeană.
O jumate a A. Radean zice ca nu astea-s solutiile, dar asta-i situatia, asa ca eu zic si Doamne-ajuta, si Drace-ajuta!