Întrucât voiesc a vă descreţi frunţile şi a vă face să nu fiţi prea rigizi când citiţi astă AGORĂ  despre literatură şi literaţi, am să vă relatez la început o întâmplare duios-hazlie şi reală, care demonstrează – dacă mai era nevoie – că bunicii sunt acele entităţi care execută la timp şi fără obiecţii dorinţele nepoţilor.

Miruna, o cetăţeană onorabilă a oraşului Curtici, a împlinit săptămâna trecută trei anişori. În ziua când i-a împlinit se afla departe de bunica ei, fiind în vizită într-un sătuc adorabil din Munţii Apuseni, la ceilalţi bunici. La plecare au convenit ca bunica din Curtici s-o sune şi să-i cânte prin telefon „La mulţi ani!“  Când a sunat-o, fetiţa nu era prin preajmă, aşa că urarea a fost amânată pentru mai târziu. Între timp bunica şi-a văzut de-ale ei, treburile ducând-o la cimitir pentru a îngriji mormântul familiei. Tocmai când a ajuns în mijlocul cimitirului, a sunat-o cetăţeana Miruna de trei anişori, care i-a spus că este dispusă să asculte „La mulţi ani“. În caz contrar vor strica relaţiile de prietenie. Temându-se de această alternativă, dar conştientă că se află înconjurată de zeci-sute de morminte, de oameni care-şi jeleau rudele, a stat pe gânduri şi a cugetat profund, bunica fiind o persoană evlavioasă care merge neabătut la slujba de duminică.

Apoi, uitându-se cu cu coada ochiului în jur să nu fie văzută şi auzită, i-a cântat nepoţelei Miruna cu destul de mare entuziasm şi suficient de tare să se audă la telefon un „La mulţi ani“ destul de mişto, chiar lângă capela din mijlocul cimitirului din Curtici. Sunt sigur că şi sufletele morţilor din cimitir au apreciat cum se cuvine urarea de „La mulţi ani“ a bunicii.

Cât despre Miruna, onorabila cetăţeană din Curtici de trei anişori, se poate afirma cu certitudine că a fost de-a dreptul încântată.

La sfârşitul de săptămână trecut a avut loc sărbătoarea  „Zilelele Oraşului Curtici“. Am avut onoarea să particip, alături de scriitori de rezonanţă ai literaturii contemporane arădene şi naţionale, la un recital de poezie, moment încadrat în această sărbătoare. Primarul oraşului, Bogdan Ban-jurist la bază, a delegat să se ocupe de organizarea acestui recital doi oameni din domeniu, şi anume pe Gheorghe  Mocuţa şi pe Andrei Mocuţa, cadre didactice şi scriitori foarte cunoscuţi în cercurile literare arădene, naţionale şi chiar europene. Şi s-au ocupat bine, manifestarea ieşind „brici“, cum se spune prin unele cercuri.

Iată că scriitorul Gheorghe Mocuţa este şi un bun organizator al acestui gen de manifestări, nu doar un poet şi un critic literar de notorietate. Dar, se pare că acesta nu este la prima sa faptă, el ocupându-se şi anii trecuţi de atari manifestări, fiind deci un cunoscut „recidivist“ în domeniu. Şi ca să nu o facă singur, l-a cooptat în organizare şi pe fiul său, Andrei Mocuţa, ba chiar pe Florica Mocuţa, membră a familiei. Cadru didactic şi ea şi totodată autoare de carte. Şi astfel, Mocuţeştii, sprijiniţi de Primăria Curtici au făcut posibilă o acţiune de îngrijită valoare intelectuală, în această perioadă când kitschul şi non-valoarea ocupă spaţii tot mai mari în cultura de masă.

Au fost prezenţi în recital scriitorii Lucia Cuciureanu, Vasile Dan, Gheorghe  Schwartz, Ioan Dehelean, Petre Don, Petru M. Haş, Andrei Mocuţa, Dacian Don, Ioan Matiuţ, Horia Ungureanu şi  Gheorghe Mocuţa.

Atmosfera a fost una cumsecade şi plăcută, pigmentată cu replici vii şi spirituale între scriitori, cu emoţii şi trac la unii, cu de toate…

Este adevărat că ambientul a fost păstrat la cote mai mult decât agreabile şi  datorită lor, Dirty Diana şi Orlando, o chitară acustică foarte curată şi o voce de excepţie.

Publicul prezent a fost unul de calitate, unul care gustă literatura şi o cunoaşte, auditoriu  care a fost în cunoştinţă de cauză atunci când textul literar le-a ajuns prin preajmă.

Ca atare, cânt şi eu precum bunicuţa de la începutul acestor rânduri: La mulţi ani, dragă Curtici!

 

Recomandările redacției