Chiar dacă nu mă dau în vânt după talentul Laurei Bretan, şi am motivele mele întemeiate de a nu o face, în primul rând pentru că avem fete mult mai talentate decât ea la vârsta de 14 ani şi cu mult mai smerite, iar apoi defectele din voce sunt cam multe pentru atâtea laude, dar totuşi nu pot să nu mă aplec asupra marii performanţe a fetei cu origini româneşti. Că a luat premiul cel mare la „Românii au talent” recunosc că
m-a deranjat. Erau alţii cu mult mai talentaţi decât ea. Dar faptul că a avut tupeul, în sensul bun de data asta, şi s-a dus mai departe participând şi la mult mai prestigiosul concurs similar din America, merită toată aprecierea, în special pentru faptul că prestaţia sa a fost una foarte lăudată.
Desigur, trebuie să ai parte şi de multă şansă, de bani, de pregătire, de cineva care să te ghideze foarte bine, aspecte care nu i-au lipsit Laurei, dar una peste alta merită apreciată pentru faptul că nu s-a mulţumit cu puţin, iar Laura a încercat să îşi exploateze la maxim talentul său. Pentru cei care nu cred sută la sută în talentul Laurei, din listă făcând parte chiar eu, şi consideră că totul este cam umflat de dragul spectacolului sau a nu mai ştiu ce, trebuie să ia în considerare că vina nu îi aparţine româncei. Ea a făcut tot ce a putut ca să triumfe şi a reuşit. Bravo ei! Cei care o admiră mai mult decât este cazul, problema lor.  Desigur, nu cred, sau mai degrabă sunt ferm convins, că numele Laurei Bretan se va alinia vreodată unei Angela Gheorghiu – considerată pe bună dreptate una dintre cele mai bune voci de operă din istorie, deseori fiind asemănată cu Maria Callas, sau unei Virginia Zeani – considerată timp de 25 de ani „prima donna assoluta” a operei mondiale, unei Ileana Cotrubaş – admirată pentru vocea ei fără cusur,  Eugenia Moldoveanu – poate cea mai bună Madama Buterfly din istorie, iar lista poate continua cu foarte multe nume sonore ale scenei lirice româneşti.
Ce o separă pe Laura Bretan de marile noastre voci mondiale? În primul rând niciuna din marile voci enunţate anterior nu a cunoscut succesul rapid. Nu a sărit peste etape şi nici nu a vânat marile concursuri în care se câştigau bani, foarte mulţi bani. Pentru o artistă adevărată, aşa cum nu este şi nici nu va fi vreodată Laura Bretan, succesul nu se măsoară în cecuri, ci în muncă, în sacrificii, în profunzimea sentimentului curat, în bucuria de a face fericiţi oamenii. Pe mine Laura Bretan m-a făcut să mă simt bine că sunt român, că mai aud ăia de prin America că mai există şi o ţară numită România, nu însă şi fericit.

Recomandările redacției