Lecţia de istorie: 12 februarie – Abraham Lincoln, preşedintele care a schimbat faţa Americii

Abraham Lincoln a fost cel de-al 16-lea pre­şedinte al Statelor Unite ale Americii. La un secol şi jumătate de la trecerea sa în nefiinţă, continuă să se numere printre cei mai admiraţi oameni de pe planetă, prin prisma vieţii sale presărate cu obstacole transformate în realizări notabile. A reuşit să ocupe prima poziţie în SUA şi să-şi graveze pentru totdeauna, cu litere de aur, numele în istoria Americii.
Numit uneori Abe Lincoln sau Honest Abe (Abe cel Cinstit), Abraham Lincoln este considerat de istorici drept unul dintre cei mai importanţi preşedinţi ai Americii. S-a născut în 12 februarie 1809 în Hardin County, Kentucky, într-o familie săracă de fermieri, cu părinţi analfabeţi. Deoa­rece şi-a pierdut mama de la o vârstă fragedă, a fost nevoit să muncească din greu pentru a-şi ajuta familia. Prin urmare, nu a primit educaţie şcolară, ci s-a autoeducat, studiind singur ma­tematica, literatura şi dreptul. Greutăţile nu l-au părăsit odată cu înaintarea în vârstă. Şi-a pierdut trei dintre cei patru fii pe care i-a avut, la vârstele de patru, 12, respectiv 18 ani.
Împreună cu familia sa se va muta în statul Illinois, în 1830, unde va debuta ca politician. În anul 1834 a fost ales în Adunarea generală a statului Illinois şi va primi dreptul de a practica avocatura, deschizându-şi un birou la Springfield.
În anul 1846 a fost ales în Congresul SUA din partea statului Illinois, iar în 1847 se mută la Washington.
Ca avocat şi politician Lincoln s-a situat de la început contra sclaviei, pe care o considera nedreaptă şi a depus eforturi pentru abolirea ei. Problema sclaviei a divizat societatea americană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, dacă în nordul SUA predomina sectorul industrial, în sud existau mari plantaţii lucrate de sclavi negri, care trăiau în condiţii mizere.
La 6 noiembrie 1860, pe când avea 51 de ani, Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Statelor Unite, învingându-i pe democratul Ste­phen A. Douglas, pe John C. Breckinridge care candida din partea democraților din Sud, și pe John Bell de la noul Partid Uniunea Constituțională. A fost primul președinte dat de Partidul Republican.
Preşedenţia lui Lincoln (1861-1865) a fost marcată de izbucnirea Războiului Civil dintre Nord şi Sud, supranumit şi Războiul de Secesiune, care a acoperit, ca desfăşurare, tot mandatul prezidenţial. Pe toată durata desfăşurării războiului a apărat integritatea SUA, în contextual în care statele din sud doreau desprin­de­rea din uniune, organizându-se într-un nou stat Statele Confederate ale Americii.
În timpul războiului Lincoln a emis „Proclamaţia de emancipare”, la 22 septembrie 1862, și intrată în vigoare la 1 ianuarie 1863, care a condus la eliberarea sclavilor din toate statele SUA. Sclavia a fost total abolită în 1865, o dată cu includerea în Constituţia SUA a amendamentului al XIII-lea.
La data de 8 noiembrie 1864 Lincoln este reales președinte. La 9 aprilie 1865, generalul sudist Robert Leen capitulează la Appomattox Court House, în Virginia, iar ulterior capitulează şi generalul Joseph Johnston în Carolina de Nord. Această victorie decisivă contra statelor din Sud l-a determinat pe Abraham Lincoln să viziteze Teatrul „Ford-Theaters” din Washington, la 14 aprilie 1865 (în Vinerea Mare), unde va avea loc un atentat asupra sa.
Lincoln a fost împușcat de actorul John Wilkes Booth, un simpatizant fanatic al statelor sudice. În ziua următoare, la data de 15 aprilie 1865, din cauza rănilor de la cap, președintele a murit, succesorul lui devenind Andrew Johnson, vicepreșe­dintele în funcție. John Wilkes Booth a fost ucis la 26 aprilie 1865 de către soldații unioniști.