A fost un medic internist român recunoscut în mod special pentru cercetările făcute în domeniul tuberculozei. A format la Cluj o valoroasă școală de medicină internă. Astăzi, Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj îi poartă numele.
Iuliu Hațieganu s-a născut în anul 1885, în familia unui preot greco-catolic. Erau patru frați, dintre care doi au ajuns personalități de prim-rang ale Regatului României. Iuliu Hațieganu a fost trimis să studieze la Gimnaziul Superior din Blaj, acolo unde a devenit coleg și prieten cu viitorul cardinal Iuliu Hossu. A renunțat la posibilitatea de a deveni preot, pentru că era îndrăgostit de știință. A mers la Cluj unde a studiat la Facultatea de Medicină. În 1910, a obținut doctoratul și a devenit asistentul renumitului profesor Zsigmond Purjesz.
S-a făcut cunoscut încă din 1914 în literatura de specialitate printr-un studiu asupra galactozuriei alimentare, publicat în Jurnalul Medical din Budapesta. A fost unul din delegații tineretului universitar la Adunarea Națională de la Alba Iulia și a susținut în fața Consiliul Dirigent al Transilvaniei înființarea Universității din Cluj. Ulterior va prezida și primul Congres al Medicilor, unde prietenul său, medicul militar Iuliu Moldovan, numit de Consiliul Dirigent în funcția de secretar cu pro­blemele sănătății publice, va prezenta un raport asupra stării sănătății populației din Transilvania, subliniind necesitatea reluării activității la Facultatea de Medicină din Cluj.
Iuliu Hațieganu a devenit și practician, în Cli­nica Medicală III din Cluj. În timpul Primului Război Mondial, a avut ocazia să îngrijească mulți răniți. În anul 1918, a participat, în calitate de delegat al tineretului universitar din Cluj, la Adunarea Națională de la Alba Iulia, care a votat Unirea Transilvaniei cu România. Alături de el se afla și fratele său, eminentul jurist și om politic Emil Hațieganu. Întorși la Cluj, cei doi frați s-au implicat în organizarea Universității românești din capitala Transilvaniei, după ce profesorii Universității Franz Jozef au refuzat să depună jurământul de credință față de Regele Ferdinand I al României și au plecat în refugiu la Seghedin.
Amândoi frații Hațieganu au devenit profesori. Iuliu Hațieganu a fost primul decan al Facultății de Medicină și, la 34 de ani, a ținut prima prelegere universitară medicală în limba română din Transilvania. Iuliu și Emil Hațieganu au devenit decani la Medicină, respectiv Drept, apoi rectori ai Universității Regele Ferdinand I. De asemenea, amândoi au devenit miniștri în diferite guverne susținute de PNȚ, cu acordul prietenului lor, Iuliu Maniu.
Iuliu Hațieganu a cumpărat la marginea de atunci a Clujului un teren de 25 de hectare, pe care l-a donat universității pentru amenajarea parcului sportiv care îi poartă azi numele. Iuliu Hațieganu a fost numit membru al Academiei Române. A fost ales în repetate rânduri în Parlament și a fost numit vicepreședinte al PNȚ pentru Transilvania și Banat. După izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial și ocuparea Transilvaniei de Nord de către Ungaria, Emil Hațieganu a devenit liderul politic al românilor din acest teritoriu. În 1 septembrie 1944, a fost arestat de Gestapo, pentru că germanii se temeau că va organiza o revoltă.
A fost eliberat în 1945 și a fost ales și el membru al Academiei Române, însă a intrat în vizorul Securității. Comuniștii l-au arestat în repetate rânduri pe Emil Hațieganu, iar pe Iuliu Hațieganu l-au exclus din Universitate.
În anul 1952, liderul sovietic Stalin suferea de o boală de inimă și a cerut să fie tratat de cei mai buni medici din lume. Ambasadorul sovietic i-a cerut lui Iuliu Hațieganu să îl consulte pe Stalin, dar acesta a refuzat, pentru că fratele său se afla în închisoare.
Emil Hațieganu a fost eliberat abia în 1955, la doi ani după moartea lui Stalin. Cei doi frați ale căror destine s-au împletit atât de strâns au murit în același an, în 1959.

Recomandările redacției