Lecţia de istorie: 18 februarie – Michelangelo, geniul Renaşterii Italiene

Michelangelo Buonarroti a fost, alături de Leonardo da Vinci, unul dintre cei mai importanți artiști ai lumii, un punct important de referință pentru perioada de vârf a Renașterii Italiene. Talentul și geniul său universal a îmbogățit di­ferite sfere ale artei, pictură, desen, sculptură și arhitectură, dar a scris și poezii n special în genul sonetului și madrigalului.
Michelangelo di Ludovico Buo­narroti Simoni s-a născut la data de 6 martie 1475, în satul toscan Caprese. După întoarcerea la Florența, de unde provenea familia lor, Mi­chelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta, fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Miche­langelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să stu­dieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste.
Datorită prietenului său, picto­rul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în anul 1488 este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Floren­ța, aparținând lui Ghirlandaio. În acea perioadă, acesta, împreună cu fratele său David, executa Frescele din Biserica Santa Maria Novella. Totuși, dorința de a lucra în marmu­ră nu-l părăsește; are paisprezece ani când începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în grădina lui Lorenzo de Medici, conducătorul politic al Florenței. În palatul acestui bogat mecena, protector și iubitor al artelor, are posibilitatea de a cunoaște pe artiștii care veneau la curte, devenită un centru important de cultură uma­nistă. Michelangelo va locui la familia Medicilor între anii 1489-1492. În această perioadă realizează „Lupta centaurilor” și „Madona della Scala”.
În anul 1501, realizează „Statuia lui David”, precum şi alte opere de sculptură şi pictură, printre care „Tondo Doni” şi „Tondo Pitti”, care trezesc admiraţia concetăţenilor săi.
Profund impresionat de geniul său, Papa Iulius al II-lea îl cheamă la Roma pe Michelangelo și îi pro­pune să realizeze un mausoleu monumental, în care arhitectura să devină una cu sculptura. Trei ani mai târziu, artistul va primi coman­da de a picta bolta Capelei Sixtine din Palatul Vatican, cea mai cunoscută lucrare a sa, un proiect gigantic la care Michelangelo va lucra timp de patru ani.
Grandoarea și expresivitatea picturii l-a lăsat fără cuvinte pe Papa Paul al II-lea, urmaşul Papei Clement, care a rămas uimit în fața tabloului apocaliptic ce conține mai bine de 300 de personaje, în mij­locul căruia planează lui Isus – Judecătorul Suprem.
Valoarea și celebritatea operei lui Michelangelo a pus în umbră viața sa personală. Cercetări mai recente au dezvăluit și aspecte obscure ale existenței sale. Deși nu era sărac, avea un mod de viață auster și solitar, asemeni unui călugăr. Adeseori lucra fără pauză chiar și în timpul nopții, uitând să mănânce sau să se odihnească.
Michelangelo Buonarroti se stinge din viață la Roma, pe data de 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani. Potrivit dorinţei artistului, corpul său a fost dus la Florenţa, unde a fost depus într-o criptă a Bisericii Santa Croce.