Lecţia de istorie: 2 martie – Mihail Gorbaciov – de la fiu de țăran, la lider suprem și până la Premiul Nobel pentru Pace

Mihail Gorbaciov a fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de reformă au dus la încheierea „Războiului Rece”, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice. De altfel, el a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
Originile lui Gorbaciov sunt modeste. S-a năs­­cut într-o familie țărănească, în satul Privolnoe de lângă Stavropol, pe data de 2 martie 1931, și a avut o copilărie grea, marcată de regimul Stalin. Din 1946 până în 1950, Gorbaciov a lucrat ca aju­tor de mecanic în diferite ferme agricole din re­giunea sa. Cu toate acestea, a fost un elev fruntaș în timpul școlii și i-a plăcut istoria și matematica.
A terminat Dreptul la Universitatea din Mos­cova, unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Raisa. Cei doi s-au căsătorit în septembrie 1953.
Cariera sa a avut o evoluție spectaculoasă. În 1970 a fost numit prim-secretar al krainei Sta­vropol, devenind unul dintre cei mai tineri șefi regionali de partid din URSS. Datorită eficienței arătate în muncă, a fost promovat ca membru CC al PC în mai 1971, iar trei ani mai târziu era de­putat în Sovietul Suprem și președinte al „Comi­tetului pentru problemele tineretului”.
Cu timpul, pozițiile pe care le-a ocupat în organele superioare de conducere ale partidului i-au creat lui Gorbaciov noi posibilități de călătorie în străinătate. Aceste călătorii aveau să-i schim­be în mod profund viziunile politice și sociale.
După ce a devenit Secretar General, Mihail Gorbaciov a introdus în cadrul aşa-numitului program „perestroika” reforme economice, despre care credea că vor ridica nivelul de trai al populaţiei şi productivitatea muncii. Prima reformă importantă introdusă de el a fost așa-numita „re­- formă a alcoolului”, concepută să lupte împotriva alcoolismului răspândit la scară națională în Uniunea Sovietică. Prețurile la vodcă, vin și bere au crescut în mod semnificativ, iar vânzările au fost limitate. Cei care erau găsiți beți la muncă sau în zonele publice erau judecați și condamnați. Însă, aceasta campanie nu a avut o influență importantă asupra reducerii alcoolismului, dar a avut un efect devastator asupra bugetului Statului, rezultând o pierdere de 100 de mili­arde de ruble.
În iunie 1988, Mihail Gorbaciov a lansat alte reforme radicale, care să reducă controlul partidului asupra aparatului guvernamental.
Pe 15 martie 1990, a fost ales primul pre­şe­dinte executiv al URSS. În acelaşi an, în octom­brie, Gorbaciov a primit Pemiul Nobel pentru Pace pentru contribuţia pe care a avut-o în terminarea Războiului Rece. În această perioadă au avut loc mai multe lovituri de stat, cauzate de reformele sale, care au dus la prăbuşirea URSS.
Constrâns de situaţia naţională, după pră­bu­şirea URSS, pe 24 august 1991 Mihail Gorbaciov şi-a dat demisia din funcţia de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Un apropiat a lui Gorbaciov a povestit că acesta i-a mărturisit: „Serialul «Dallas» a dus la destrămarea URSS, nu dezamăgirea socială sau prăbuşirea economică. Ruşii au văzut că aşa trăieşte lumea de afară”. De asemenea, Gorbaciov a mai povestit că existau antene în toată ţara pentru a bruia orice conţinut considerat subversiv, însă oamenii le-au distrus pentru a putea asculta starurile internaționale, ca The Beatles, Elvis Prasley ori Michael Jackson. „Oamenii plân­geau când îi ascultau pe Beatles, pentru că nu mai auziseră niciodată aşa ceva”.
Rolul lui Mihail Gorbaciov în istorie este interpretat în multe feluri. Unii oameni spun că „Gorbaciov a distrus un mare stat… colapsul Uniunii Sovietice a început cu Gorbaciov”, tot la fel, mulți au văzut căderea comunismului ca fiind „o victorie pentru bunul simț, rațiune, democrație și valori umane comune”.