Adolf Hitler s-a născut la data de 20 aprilie 1889 şi a fost cancelarul Germaniei între 1933 şi 1945, dictatorul Germaniei Naziste între 1934 şi 1945 şi personaj principal în cel de-al Doilea Război Mondial. Cei şase milioane de evrei omorâţi în perioada Holocaustului, dar şi milioanele de civili care şi-au pierdut viaţa în timpul războiului şi de care dictatorul nazist se face responsabil, sunt principalele evenimente istorice pentru care acesta a devenit unul dintre cele mai documentate personaje din istorie.
Deşi cu toţii am auzit de Adolf Hitler, câteva detalii din viaţa acestuia ar putea fi încă necunoscute pentru mulţi. A încercat să urmeze o educaţie în arte şi a aplicat la Academia de Arte Fine din Viena, însă a fost respins de două ori – o dată în 1907 şi din nou în 1908 – pe motiv că era „nepotrivit pentru pictură”. Acesta a continuat să picteze pentru el şi a vândut multe lucrări dealerilor de artă, cei mai mulţi dintre aceştia fiind evrei.
Deşi a fost un fumător înrăit vreme de 20 de ani, Hitler a renunţat la acest viciu când a realizat cât de mulţi bani se risipesc pe ţigări. Conducătorul a lansat o campanie anti-fumat în spaţiul public şi a mărit taxele pentru tutun în 1941, acestea ajungând să reprezinte circa 1/12 din veniturile
anuale ale statului. Mai mult, apropiaţii care reuşeau să se lase de fumat primeau cadou de la Hitler câte un ceas de buzunar din aur.
În ciuda crimelor oribile pentru care este cunoscut în întreaga lume, Adolf Hitler nu a vizitat nici măcar o dată vreunul din lagărele de concentrare în care şi-au pierdut vieţile milioane de evrei. Acesta avea grijă să stea la distanţă de „treburile murdare” şi nu lăsa scris niciodată ordine criminale. Comunicarea cu subalternii săi şi cu responsabilii masacrelor pare să se fi realizat doar verbal, documentele care să-l lege în mod direct de atrocităţile comise fiind aproape imposibil de găsit.
Adolf Hitler era vegeterian şi obsedat de testatul mâncării. Pentru că s-a încercat asasinarea lui prin otrăvire, acesta avea în permanenţă pe cineva care să-i guste mâncarea înainte.
Recunoscut pentru iubirea sa faţă de animale, acesta a condus o companie importantă împotriva violenţei asupra animalelor. Sub conducerea sa, vânătoarea a fost interzisă cu desăvârşire, iar testările pe animale au fost limitate la început şi oprite ulterior. În locul animalelor, testele au fost făcute pe evrei. Pentru a-şi proteja soldaţii de sifilis, boală extrem de răspândită pe front, Hitler a creat conceptul de păpuşă gonflabilă. Invenţia a fost o misiune top secretă în timpul războiului. Dimensiunea unei păpuşi era suficient de mică pentru a putea încăpea într-un ghiozdan, fiind astfel transportată cu uşurinţă oriunde. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fabricile care produceau păpuşile au fost distruse în urma bombardamentelor din oraşul Dresden.
Afinităţile lui Hitler pentru clasicii nemţi a fost văzută cu uşurinţă în tablourile pictate de el. Cu toate acestea, una dintre marile sale obsesii a fost compozitorul şi muzicianul Richard Wagner, de care Hitler s-a îndrăgostit încă de la vârsta de 12 ani. Acesta a mărturisit în cartea al cărei autor este, Mein Kampf, că a devenit dependent de Wagner după ce a văzut opera Lohengrin. Apropiaţii povesteau că discursurile lui Hitler despre Wagner puteau dura şi câteva ore, timp în care nimeni nu avea voie să-l întrerupă.
Deşi a încercat să „cureţe” lumea de evrei, prima fată de care s-a îndrăgostit dictatorul a fost o fată de origine evreiască. Se întâmpla când Hitler avea doar 16 ani, însă lipsa de curaj a făcut ca acesta să nu-i vorbească fetei niciodată. În schimb, surse apropiate spun că acesta ar fi compus o serie de poezii de dragoste şi că s-ar fi gândit chiar la
sinucidere din cauza suferinţei.
După ianuarie 1945, Hitler nu a mai părăsit niciodată cancelaria Reichului din Berlin sau buncărul acesteia, abandonând planul de a opune o rezistenţă finală în sud, în momentul când trupele sovietice se apropiau de Berlin. Pe 28-29 aprilie, la miezul nopţii, s-a căsătorit cu Eva Braun. Imediat după aceea şi-a dictat testamentul politic, justificându-şi cariera şi numindu-l pe amiralul Karl Dunitz şef al statului, iar pe Josef Goebbels, cancelar.
Pe 30 aprilie şi-a luat rămas-bun de la Goebbels şi de la puţinii care mai rămăseseră în buncăr, apoi s-a retras în apartamentele sale şi s-a împuşcat. Soţia lui a luat otravă. În conformitate cu instrucţiunile pe care le dăduse, cadavrele lor au fost arse.

Recomandările redacției