Lecţia de istorie: 21 aprilie – Marcel Iancu – unul dintre marii promotori ai avangardei româneşti

0
139

Miercuri, 21 aprilie, se împlinesc 37 de ani de la moartea lui Marcel Iancu, pictor, arhitect, poet, muzician, sculptor, conferenţiar şi ilustrator român de origine evreiască. El a rămas cunoscut în istoria artelor drept co-fondator al Dadaismului şi exponent important al Constructivismului în Europa de Est.
Marcel Iancu s-a născut la Bucureşti, la 24 mai 1895, într-o familie înstărită de evrei, tatăl său fiind un comerciant de succes în domeniul textilelor. A urmat Gimnaziul „Gheorghe Şincai” şi Liceul „Gheorghe Lazăr”. În anul 1912, în perioada liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol”. În această perioadă a studiat pictura cu Iosif Iser.
În anul 1915, se află la Zürich, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic. În această perioadă, frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul „Voltaire”, unde îl cunoaște pe Hans Arp și unde se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea Mișcării Dadaiste.
În anul 1917, a absolvit Academia de Arhitectură din Zurich, iar în 1919, înființează, la Basel, împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti, grupul „Artiștii radicali”. În lucrările sale de început, din jurul anului 1920, se preocupă de relațiile dintre formă și culoare, cu aplicații la ambianță. În perioada 1920-1922, participă direct la realizarea modernităţii, la Paris, însă opunându-se ideii de a anexa Mişcarea Dada la suprarealism, ulterior urmând a se despărţi de curentul Dada și de ten­dințele suprarealiste ale acestuia.
În anul 1922, revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă.
Este și autor al unor lucrări de arhitectură, după ce va publica, împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu manifestul intitulat „Către o arhitectură a Bucureștilor”, apărut la Editura Tribuna Edilitară, o adevărată pledoarie pentru o capitală modernă. În următorii 15 ani, Marcel Iancu va proiecta peste 40 de clădiri, mai ales locuinţe, consacrându-se ca arhitect, după ce devenise un pictor recunoscut. La „Biroul de Studii Moderne”, companie de construcţii pe care o deţinea împreună cu fratele sau, Iuliu, proiectează primele case moderne ale Bucureştiului.
Va ridica vile moderne cu arhitectură funcţio­nalistă pentru burghezia progresistă, renunţă la simetrie şi ornamente, aduce faţada simplă şi acoperişul-terasă, acoperişul în pantă şi fereastra-hublou. În anul 1926, el construiește pentru tatăl său imobilul Herman Iancu, din strada Maximilian Popper nr. 55, care va adăposti și atelierul de pictură al artistului, la ultimul etaj, o clădire care se află, în prezent, într-o stare deplorabilă. Inaugurată în anul 1927, Vila Fuchs din strada Negustori, construită pentru un negustor de vinuri, este prima dovadă palpabilă a oraşului visat de Marcel Iancu, urmat de multe clădiri precum Imobilul Bazaltin sau Casa „Juster”. Începutul cu Vila Fuchs avusese efectul scontat: „În cartier casa ridicată de mine a făcut senzaţie. Popa, comisarii şi locuitori erau convinşi c-am construit un „laborator” şi că era deplasat în cartierul lor”, spunea Marcel Iancu peste ani. În anul 1941 se va stabili în Palestina, iar după înființarea Statului Israel, la 14 mai 1948, se va afirma ca profesor și animator al vieții culturale.
În anul 1952, va participa, reprezentând Israelul, cu lucrări, la Bienala de la Veneția, iar în anul 1953 organizează grupul „Orizonturi noi” și o societate de creație artistică la Ein Hod – unde continuă seria sa de reliefuri policrome și de picturi în ulei, în care sunt dominante problemele de construcție, rezolvate prin perspectiva unui spirit raționalist. Arhitect angajat la Secţia de Urbanism a oraşului Tel Aviv şi apoi la Ministerul Muncii, a coordonat, de asemenea, şantiere de restaurare a unor centre istorice şi a proiectat parcuri naţionale.
I-au fost decernate Premiul Dizengoff al orașului Tel Aviv (în 1951) şi Premiul Național al Statului Israel pentru întreaga activitate artistică. (1967).
Marcel Iancu a trecut la Domnul la 21 aprilie 1984, cu doar o lună înainte de a împlini 89 de ani, la Ein Hod, Israel.
În anii care au urmat, picturile lui Marcel Iancu, aflate în mare parte în colecţii private, au fost vândute în cadrul unor licitaţii de artă, sumele obţinute pe aceste lucrări fiind considerabile. În mai 2019, spre exemplu, lucrarea „Cathedrale” semnată de Marcel Iancu a fost adjudecată, la o licitaţie de avangardă, la preţul de 80.000 de euro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.