Lecţia de istorie: 22 martie – Goethe, cea mai mare personalitate germană a tuturor timpurilor

0
271

La 28 august 1749, la Frankfurt, Germania,
s-a născut Johann Wolfgang von Goethe. A fost un scriitor german, ilustru gânditor şi om de ştiinţă, una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii universale. Goethe este în multe privinţe ultima personalitate literară pe deplin integrată pentru care literatura, arta, ştiinţa, cercetarea şi viaţa publică au concurat spre a-i făuri o carieră de scriitor, ministru de stat, om de ştiinţă, director de teatru şi critic. Fi­gură proeminentă a literaturii universale, Goethe
şi-a dominat perioada ca puţini alţi oameni, aşa cum a făcut-o Dante, Milton şi Voltaire. S-a remarcat practic în toate genurile literare: poezia lirică, dramă, lite­ratura beletristică. Goethe a contribuit la definirea perioadei romantice în romanul său deschizător de drumuri, „Suferinţele tânărului Werther”, în timp ce în „Faust” a transpus una dintre cele mai măreţe povestiri mitice ale lumii ca „Divina Comedie” a lui Dante şi „Don Quijote” a lui Cervantes care ne-a oferit jaloanele necesare pentru înţelegerea condiţiei umane. O figură legendară încă din timpul vieţii, Goethe este unul din personajele de bază ale literaturii mondiale. După cum afirma criticul Harold Bloom, este ,,arhetipul poetului puternic”, care oferă puncte de referinţă şi reprezintă o sursă de inspiraţie pentru generaţiile ce au urmat.
Între anii 1756-1758 urmează o şcoală publică. În perioada 1768-1768, Goethe a studiat dreptul la Universitatea din Leipzig şi, după o întrerupere cauzată de boală, la Strasbourg, şi-a obţinut diploma în drept abia în 1771.
Din 1773, prietenia lui cu J.G. Herder, principalul exponent al mişcării literare Sturm und Drang, un gen de romantism timpuriu german şi o reacţie la gândirea şi arta neoclasică, a avut o influenţă semnificativă asupra primei lucrări majore a lui Goethe, drama istorică „Götz von Berlichingen”.
Un an mai târziu, în 1774, publicarea „Sufe­rinţelor tânărului Werther” a generat discuţii aprinse care i-au asigurat lui Goethe o faimă universală.
În 1775 Goethe a acceptat invitaţia unui admirator, ducele Karl August de Saxa-Weimar, de a ocupa un post la curtea de la Weimar. A devenit ministru al Agriculturii, Finanţelor şi Minelor şi timp de zece ani a fost ministrul principal al ducelui.
În 1786 Goethe a plecat din Germania şi a petrecut doi ani în Italia, unde şi-a aprofundat cunoş­tinţele despre artă clasică, ceea ce a contribuit la maturizarea atitudinilor sale romantice timpurii dominate de individualism şi libertate în sensul conştientizării importanţei disciplinei şi a universa­lităţii. Această tensiune creatoare este contraba­lansată de lucrările lui de maturitate, inclusiv romanul „Ucenicia lui Wilhelm Meister” (1796) şi urmarea acestuia, „Călătoriile lui Wilhelm Meister” (1892), care au pus bazele modelului de „Bildungsroman”, romanul creşterii şi dezlvotarii.
În acest an, 1788 publică drama „Ifigenia în Taurida”. În 1808 publică prima parte a dramei „Faust”, drama care a fost scrisă timp de mai mulţi ani şi cuprinde notiţe, schiţe, comentarii concepute de autor.
La 22 martie 1832, în Weimar, Turingia, Germania, Johann Wolfgang von Goethe s-a stins din viaţă. Postum, apare cea de-a doua parte a dramei lui Goethe, „Faust”.
Pe lângă munca sa creatoare neîntreruptă, concretizată şi în scrierea câtorva dintre cele mai admirabile poezii din literatura germană, Goethe a fost director al teatrului de stat timp de peste douăzeci de ani, a condus cercetări ştiinţifice de botanică evoluţionistă, anatomie şi teoria culorii, a studiat foarte serios literatura neoccidentală. Om multila­teral, înzestrat cu calităţi extraordinare, Goethe a fost recunoscut încă din timpul vieţii ca înţelept şi personaj mesianic şi a atras la Weimar o mulţime de vizi­tatori, printre care şi Napoleon, care i-au adus omagiu lor, dornici să înveţe cât mai multe de la maestru. Admiraţia Europei şi Americii pentru Goethe şi lucrările lui au contribuit în mare măsură la răspândirea ideilor şi culturii germane în întreaga lume, cu efecte profunde asupra vieţii ştiinţifice, educaţiei şi filozofiei, precum şi asupra literaturii din secolul al XIX-lea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.