Andrei Rubliov a fost un călugăr și pictor de icoane rus, din secolul al XV-lea. Recent, Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat, iar sărbătoarea sa a fost fixată pe 29 ianuarie și pe 4 iulie.
Andrei Rubliov s-a născut înspre anii 1360 – 1370. A fost asistent al pictorului, de origine greacă, Theophan Grecul, iar opera sa duce mai departe tradiția icoanelor bizantine, dar introduce aici mai multă suplețe și gingășie.
Andrei Rubliov a fost cel mai mare pictor rus de icoane și de fresce din Evul Mediu. Împreună cu Theophan Grecul este autorul iconostasului Bunavestire de la Moscova, al unui Sf. Ioan Botezătorul, al unui Sf. Pavel, al unui Sf. Petru, precum și a unei Bunevestiri de la Vladimir.
Se cunosc puține lucruri despre viața Cuviosului Andrei, însă tradiția a păstrat câteva elemente care permit să fie schițată în linii generale. Andrei a intrat încă din copilărie în Mănăstirea Sfintei Treimi, unde a și crescut. A fost puternic influențat de Sf. Serghie de Radonej, egumenul mănăstirii.
În cele din urmă, Andrei s-a hotărât să devină monah și, cu binecuvântarea noului egumen al mănăstirii sale a plecat de acolo la Mănăstirea Spaso-Andronikov, întemeiată de Sf. Andronic (13 iunie). Acolo a fost tuns în monahism și a început să studieze iconografia sub îndrumarea lui Teofan Grecul și a unui monah pe nume Daniel (Daniil).
Prima referință cunoscută la o lucrare a lui apare în 1405, când se spune că a pictat icoane și fresce în Catedrala Buneivestiri din Moscova, împreună cu Teofan Grecul și cu un alt iconograf pe nume Prohor. În 1408, el și monahul Daniil au pictat frescele din Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir. În sfârșit, celor doi li s-a încredințat pictarea noii biserici a Lavrei Sfintei Treimi de lângă orașul Serghiev-Posad, unde Andrei își petrecuse copilăria. Mănăstirea fusese distrusă de tătari în anul 1408. Cam din acea perioadă datează singura icoană considerată a fi în întregime opera sa, Icoana Sfintei Treimi sau a Ospitalității lui Avraam.
Însă icoana sa cea mai cunoscută, care se pare că atinge perfecțiunea, larg difuzată prin copii în zilele noastre, este Icoana Sfintei Treimi, realizată în anul 1410. Reluând o temă clasică a iconografiei bizantine, ospitalitatea lui Avraam, Andrei Rubliov a fost primul iconar care a făcut să dispară din cadrul icoanei personajele Avraam și Sarra, concentrând atenția privitorului spre cei trei îngeri așezați lângă stejarul Mamvri, ilustrare a armoniei trinitare. Icoana a fost destinată lavrei Sfintei Treimi – Sfântul Serghei de la Serghiev Posad, denumit în timpul regimului sovietic Zagorsk, în onoarea unui comisar al poporului din perioada revoluției bolșevice. În prezent, localitatea și-a reluat vechea denumire: Serghiev Posad.
Viața lui Rubliov nu o putem urmări decât prin operele sale. Chiar data morții sale implică un semn de întrebare, 1430(?). Andrei Rubliov, cano­nizat recent de Biserica Ortodoxă Rusă, n-a fost decât un instrument al lui Dumnezeu, mâna Duhului Sfânt, așa cum sunt toți marii pictori de icoane.
Andrei Rubliov a murit la data de 29 ianuarie 1427 sau 1430, în Mănăstirea Andronikov, de la Moscova.
Menționăm cu nedisimulată satisfacție, că pe timpanul fațadei principale a Catedralei Sfânta Treime din Arad este montată reproducerea în mozaic ceramic a celebrei icoane Sfânta Treime, a nu mai puțin celebrului călugăr ortodox moscovit, Andrei Rubliov, icoană care dă și numele sfânt al catedralei.

Recomandările redacției