Lecţia de istorie: 4 martie – Cutremurul din 1977, în care și-au pierdut viața peste 1.500 de persoane

0
240

Într-o seară liniştită de început de primăvară, un cutremur de 56 de secunde a mutilat mii de vieţi şi oraşe românești.
Pe cerul senin, strălucea o lună luminoasă, plină, la televizor se transmitea filmul bulgăresc „Dulce și Amar.” Era liniște în cer și pe pământ, nimic nu prevestea nenorocirea care urma să se abată asupra României. Peste 1.500 de oameni şi-au pierdut viaţa, iar zeci de mii de locuinţe au fost puse la pământ. Au căzut clădiri, ziduri și s-au declanșat numeroase incendii.
După 44 de ani, cutremurul din 4 martie 1977 continuă să fie unul dintre coșmarurile care îi bântuie pe români.
Așadar, 4 martie 1977. Ora 21, 22 de mi­nute şi 22 de secunde. Încep 56 de secunde în care pământul se mişcă: este cutremur cu magnitudine 7,2 pe scara Richter.
Epicentrul seismului a fost localizat în Munții Vrancei, zona Andreiașu de Jos, la o adâncime de 93 de kilometri. Mișcarea seismică a fost resim­țită puternic în România, mai violent în Oltenia și Muntenia, dar și în sudul Moldovei. De asemenea, cutremurul a fost resimțit și în țările vecine, Serbia, Bulgaria, Ungaria, dar și în alte țări din centrul și sudul Europei, precum și în Rusia, iar în Bulgaria s-au înregistrat pagube materiale și peste 100 de victime.
A pus la pământ 35.000 de locuinţe şi a luat aproape 1.600 de vieţi. Cele mai multe în Bucureşti. 11.000 de oameni au fost îngropaţi sub dărâmături. La Bucureşti, 33 de clădiri s-au pră­buşit complet și peste 130 au fost grav avariate. Cele mai multe în centrul Capitalei. Pe Bulevardul Magheru, blocuri simbol ale vremii – Dunărea, Wilson, Scala – au dispărut într-o clipă. Bucureștiul a fost cel mai greu lovit, dar și Teleormanul, Dol­jul, Iașiul, Vasluiul, Buzăul, Vrancea, Mehedințiul. Orașul Zimnicea a fost prefăcut în ruine. În Cra­iova au fost avariate grav peste 550 clădiri, printre care se număra Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea, Biblioteca Județeană. La Vaslui au fost de asemenea pierderi grele, atât umane cât și materiale. La Ploiești au fost distruse în jur de 200 de locuințe, alte 2.000 fiind grav avariate; situația a fost gravă și în judetul Buzău, unde au fost afectate sute de clădiri.
În zorii zilei următoare începeau căutările supravieţuitorilor. Peste 30.000 de pompieri şi militari scormoneau printre dărâmături. S-a muncit zile în șir pentru scoaterea supraviețuitorilor de sub darâmături. Au fost aduși chiar și specialiști din Elveția, însoțiți de câini dresați pentru salvarea victimelor. Au fost găsiți supraviețuitori și după 11 zile de la cutremur. Ultimul salvat, tâ­nărul de 19 ani, Sorin Crainic, a stat sub darâmături 250 de ore, înainte de a fi salvat.
Sub dărâmaturi și-au găsit sfârșitul: Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea, împreună cu soțul și cei doi copii, poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski și soția sa.
Evaluarea finală a pierderilor umane și materiale în urma cutremurului a fost: 1.570 morți, 11.300 răniți, 32.900 locuințe prăbușite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unități economice afectate. Pagubele s-au ridicat la 10 miliarde lei, echivalentul a 2 miliarde de dolari.
Și totuși, cel mai puternic cutremur de pe te­ritoriul României nu a fost cel din 1977, deși în percepția publică tinde să se creadă acest lucru, chiar și astăzi. Cel mai mare cutremur care a avut loc în România a fost de magnitudinea 7,9. Seismul a avut loc la ora 12:55, în data de 26 octombrie 1802, la o adâncime de 150 de kilometri, în zona seismică Vrancea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.