Lecţia de istorie – Gheorghe Dinică, actor român de teatru și film

În zorii zilei de 25 decembrie 1933, în prag de Crăciun, se năștea în Giulești, la periferia Bucureștiului, un băiat. Părinții (Petre, funcționar la poștă, și Jana – casnică) au decis să-și înregistreze băiatul după Anul Nou. Astfel, Gheorghe Dinică apare în certificatul de naștere că fiind născut pe 1 ianuarie 1934.
Viitorul mare actor și-a petrecut copilăria tot în Giulești. „Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. M-a învățat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau. Era o lume care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică autoarei Mia Pădurean, în monografia „Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca.
Pe 1 ianuarie 1944, când avea doar 10 ani, a fost salvat că prin minune, dar mulți dintre prietenii lui de joacă au fost uciși de bombardamente, în cartierul Giulești unde locuia. Trauma războiului și moartea „văzută cu ochii” i s-au întipărit profund pentru tot restul vieții.
În sălile cinematografelor de pe Calea Griviței i s-a născut dorința de a deveni actor, conform celor consemnate de Mia Pădurean.
A început să joace în teatrele de amatori ale unor întreprinderi, care puneau în scenă Molière, Shakespeare, dar și dramaturgie românească. Prima apariție pe scenă a tânărului Dinică a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, în piesa „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, în rolul locotenentului Stămătescu.
S-a înscris în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor (C.C.S) din București, iar, la 22 de ani, a fost distribuit în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, în rolul lui Bogoiu. A avut șansa să fie văzut de actrița Dina Cocea, care se afla în public, care l-a primit la cursurile ei de pregătire. După aceste cursuri, Dinică a intrat – în 1957 – la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Institutul în 1961, iar doi ani mai târziu a fost distribuit în filmul „Străinul”, în regia lui Mihai Iacob.
Cariera cinematografică a lui Gheorghe Dinică însumează aproape 100 de filme. Cel mai important premiu obținut de actor a fost cel de la Karlovy Vary, în 1976, pentru Prin cenușa impe­riului. A obținut mai multe premii din partea ACIN – în 1972, 1975, 1987 (pentru interpretările din Explozia, Felix și Otilia, Barieră, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Ilustrate cu flori de câmp, Cuibul de viespi, Secretul lui Herodot) și UCIN – în 1992 (pentru Casa din vis), 1993 (Patul conjugal).
Cât privește viața privată, Gheorghe Dinică nu
s-a căsătorit până la 60 de ani și nici nu a avut copii. „Pe primul plan a stat întotdeauna muncă pe scenă”, mărturisea actorul. Dar în 1995, Gheorghe Dinică fost invitat acasă la o familie de prieteni, pe care nu-i văzuse de mult timp. Acolo a cunoscut-o pe Gabriela-Georgeta, care i-a atras atenția și căreia i-a propus o întâlnire. Pe 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.
Ultima sa mare provocare în teatru a fost rolul „Mefisto”, din spectacolul „Faust”.
În film, ultima să apariție importantă a fost cea din 2007 în „Ticăloșii”, în regia lui Șerban Marinescu. Gheorghe Dinică a jucat în ultimii doi ani de viață în serialele de televiziune „Inimă de țigan” și „Regina”. Actorul Gheorghe Dinică a încetat din viață, marți, 10 noiembrie 2009, în jurul orei 13, după ce timp de 20 de zile a fost internat la secția de terapie intensivă a Spitalului de Urgență Flo­reasca din București.
Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie 2009 în Foaierul Teatrului Național din București unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2.000 de persoane venite să-și ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.