Iacob al II-lea al Angliei a fost rege al Angliei, rege al Scoţiei şi rege al Irlandei, din 6 februarie 1685 până pe 11 decembrie 1688. A fost ultimul monarh catolic al celor trei regate. Mulţi dintre supuşii săi au pus la îndoială politica sa pe teme religioase şi tendinţele autocratice, astfel încât a fost obligat să abdice în urma Revoluţiei Glorioase din 1688. A fost înlocuit nu cu fiul său catolic, James Francis Edward, ci de fiica sa şi ginerele său protestanţi, Maria a II-a şi Wilhelm al III-lea, care au devenit conducători în 1689. Iacob a încercat să-şi recapete coroana, ajungând în Irlanda în 1689. După ce a fost înfrânt în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob s-a întors în Franţa, trăindu-şi restul vieţii sub protecţia vărului şi aliatului său Ludovic al XIV-lea al Franţei.
Iacob este cunoscut în special pentru credinţa sa în monarhia absolutistă, precum şi pentru încercările sale de instaurare a libertăţii religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, şi a majorităţii populaţiei. Parlamentul, opunându-se tendinţei absolutiste din alte ţări europene, precum şi pierderii de către Biserica Anglicană a supremaţiei legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăţilor engleze tradiţionale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremaţie între parlament şi coroană, care au rezultat în exilarea sa, aprobarea Declaraţia drepturilor în 1689, şi succesiunea hanoveriană.
Iacob, al doilea fiu al lui Carol I al Angliei şi al Henriettei Maria a Franţei, s-a născut la Palatul St. James din Londra la 14 octombrie 1633. În acelaşi an, Iacob a fost botezat de arhiepiscopul de Canterbury, William Laud. Iacob a fost educat de tutori, împreună cu fratele său, viitorul rege Carol al II-lea, şi de doi fii ai Ducelui de Buckingham, George şi Francis Villiers. La vârsta de trei ani, Iacob a fost numit Lord Înalt Amiral, funcţie exclusiv onorifică şi nominală.
Iacob a fost învestit cu Ordinul Jartierei în 1642, şi numit Duce de York la 22 ianuarie 1644. Cum disputele între rege şi Parlamentul englez au dus la Războiul Civil Englez, Iacob a rămas la Oxford, un bastion monarhist. Când oraşul a cedat după Asediul de la Oxford în 1646, liderii parlamentari au ordonat ca Ducele de York să se limiteze la Palatul St. James. În 1648, el a evadat ajutat de Joseph Bampfield şi a plecat la Haga deghizat. Când Carol I a fost executat de rebeli în 1649, monarhiştii l-au proclamat pe fratele mai mare al lui Iacob drept regele Carol al II-lea al Angliei.
Ca şi mama şi fratele său mai mare, Iacob
s-a refugiat la curtea regelui Franţei Ludovic
al XIV-lea, la Paris. În acea perioadă s-a dedicat artei războiului şi s-a demonstrat un comandant îndrăzneţ şi curajos, chiar dacă nu întotdeauna valid şi strălucitor. A făcut parte din armata condusă de generalul Turenne, care a avut numai cuvinte de laudă despre tânărul duce. Acest com­- portament a dus la expulzarea lui Carol al II-lea din Franţa, urmat la scurt timp de fratele Iacob, care a părăsit armata franceză.
După moartea lui Oliver Cromwell în 1658, puterea trece în mâinile fiului său, Richard; dar lipsit de experienţa şi carisma care îl distingeau pe tatăl său, Richard nu a fost capabil să gestioneze puterea, şi în 1660 Guvernul Commonwealthului cade. Richard Cromwell fuge, iar Carol al II-lea îşi face intrarea triumfătoare în Londra, unde este încoronat rege al Angliei. Chiar dacă fratele său este încă tânăr şi a demonstrat că poate avea copii, Iacob este desemnat succesorul lui Carol.
Carol al II-lea moare în februarie 1685: pe patul de moarte s-a convertit la catolicism. Fără un descendent direct, a lăsat tronul fratelui său, ducele de York. Iacob avea 52 de ani când a devenit rege al Angliei, Scoţiei şi Irlandei. Deja expert în domeniul militar şi politic, a fost primit cu bunăvoinţă de Parlament şi aclamat cu fervoare de popor. Ultima tentativă de asasinat, Rye House Plot, confirmase popularitatea sa. În 23 aprilie 1685 a fost încoronat la Westminster Abbey, cu o ceremonie de la care fuseseră eliminate elementele anglicane. A primit numele de Iacob al II-lea ca rege al Angliei şi Irlandei şi Iacob al VII-lea ca rege al Scoţiei.

Recomandările redacției