Miercuri, 28 octombrie, se împlinesc 89 de ani de la naşterea actorului de film Ilarion Ciobanu, „omul dintr-o bucată“ pe care cinematografia românească l-a aşteptat îndelung, „cel mai complex actor de film contemporan” conform unor opinii, un personaj puternic, viteaz, cumpătat, drept, neînfricat. Remarcabilul său talent a fost apreciat în peste 50 de filme, unele fiind creaţii de excepţie, precum „Setea”, „Răscoala”, „Cartierul veseliei”, „Golgota”, „Columna”, „Mihai Viteazul”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, sau serialele TV „Toate pânzele sus” sau „Lumini şi umbre”.
Ilarion Ciobanu s-a născu pe 28 octombrie 1931 la Ciucur-Mengir, în Tighina, pe atunci parte a României. A copilărit la Constanța, pe malul mării. La 12 ani a intrat băiat de prăvălie, după care o urmat „o lungă caravană de meserii: hamal, țăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar” până în anul 1958, când intră la IATC, pe care însă nu l-a absolvit, pentru că a avut de ales între a face „Setea“ și a urma institutul.
A apărut pentru prima dată într-un film, în anul 1959, în scurtmetrajul lui Manole Marcus „Într-o dimineaţă după ploaie”, însă anul 1960, este cel al debutului său oficial în lungmetraj, în pelicula „Setea”, regizată de Mircea Drăgan și Mihai Iacob, în rolul Mitru Moţ, alături de Ion Besoiu și Flavia Buref, o producţie care avea să primească Premiul de Argint la a doua ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, un an mai târziu.
Ca rugbist și-a făcut debutul în 1948, la Știința București, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella. Se transferă apoi la Dinamo București, unde cunoaște consacrarea că sportiv. Ultima parte a carierei a petrecut-o la Progresul București (1959-1962). Jucător de linia a II-a, cunoscut de apropiați sub porecla „Claris”, Ilarion Ciobanu era socotit atunci un înaintaş de temut, greu de trecut, pe cât de dur în sensul bun al cuvântului, pe atât de corect.
Debutul cinematografic al actorului s-a produs la vârsta de 30 de ani în filmul Setea, în care a jucat alături de Ion Besoiu și Amza Pellea, respectiv alături de Ștefan Ciubotarasu și George Calboreanu în Omul de lânga ține. Au urmat apoi mai bine de 50 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a deținut roluri principale. A fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lângă tine și Mara. După 1989, Ilarion Ciobanu a continuat să joace doar ocazional, în filme precum ar fi Crucea de piatră – Ultimul bordel, Terente – Regele bălților, Tancul și Bored.
După 1990, Ilarion Ciobanu a apărut mai rar pe marile ecrane, fiind distribuit în „Crucea de piatră” (1994), regia Andrei Blaier, „Terente – Regele bălților” (1995), regia Andrei Blaier, „Tancul” (2003), regia Andrei Enache, ultimul său film fiind „Bored” (2004), în regia fiului său, Ioachim Ciobanu.
Ilarion Ciobanu a fost şi un talentat poet, creaţii ale sale fiind publicate în Revista „Cinema”, dar şi un iscusit prozator, fiind autorul volumului „Un far la pensie”, publicat în anul 1980 la Editura „Junimea”.
La Prima ediție a Festivalului Internațional de Film București, BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelență pentru contribuția să în artă cinematografiei, moment în care cei prezenți l-au aplaudat în picioare minute în șir.
Ilarion Ciobanu a decedat în dimineata zilei de 7 septembrie 2008, la vârsta de 76 de ani, fiind răpus de o boală incurabilă, cancer faringian. Trupul său a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești din Capitală şi, conform dorinţei sale, cenușa sa a fost aruncată în Marea Neagră, în valurile pe care el a visat întreaga viaţă să navigheze, singur, pe o barcă purtată de pânze…

Recomandările redacției