Lecţia de istorie – Ion Rațiu, printre ultimii lorzi ai politicii românești

0
181

Ion Augustin Nicolae Rațiu a fost un politician român, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD).
Ion Rațiu s-a născut în data de 6 iunie 1917, la Turda. Ion Rațiu este descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea. A fost înnobilată în 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost liderul generației memorandiștilor.
A urmat școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). A fost desemnat Membru de Onoare Post-Mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România.
Ion Rațiu a plecat din țară în anul 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, condusă de unchiul său, diplomatul Viorel Tilea. Însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea României în alianță cu democrațiile occidentale.
Ion Rațiu s-a opus dictaturii de extrema dreaptă în timpul războiului. După război, dorea să revină în țară pentru a ajuta la democratizarea României și, de asemenea, dorea să candideze la alegerile din 1946 din partea PNȚ. A rămas însă în Marea Britanie la cererea lui Iuliu Maniu.
Atunci a început cel de-al doilea exil al său, cauzat de opoziția față de comunism. În calitate de jurnalist la BBC sau alte agenții internaționale de presă, în calitate de fondator al unor publicații precum Free Romanian Press sau Românul Liber și în calitate de membru al unor organizații precum Amnesty International, Ion Rațiu a militat constant pentru restabilirea democrației în România.
În Anglia, norocul i-a surâs și a reușit să își creeze o avere care l-a scutit de grijile materiale. În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
Ion Rațiu era printre puținii care aveau energia și resursele materiale pentru a străbate globul pământesc pentru a vorbi despre românii supuși unui brutal regim de teroare. A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.
În decembrie 1990, el a reușit să se întoarcă în țară. A participat activ la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat pentru funcția de președinte al României, în 1990. Nu a câștigat acea bătălie electorală, însă a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuți oameni politici români. Testamentul său politic, cum spunea el, „lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.
În 1991 a înființat ziarul Cotidianul. Are 2 copii: Indrei Rațiu și Nicolae Rațiu
În 17 ianuarie 2000, se stingea la Londra unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor: Ion Rațiu. A fost numit cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut. Ion Rațiu a luptat întreaga sa viață pentru democrație, iar principiile sale pot fi rezumate într-una dintre frazele sale preferate: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine.
Conform dorinței lui Ion Rațiu, trupul neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal. Ion Rațiu a fost îngropat în cimitirul central din Turda.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.