Kirk Douglas s-a născut la Amsterdam, New York, la 9 decembrie 1916, numele său real fiind Issur Danielovich. Părinţii săi, Herschel „Harry” Danielovich şi Bryna „Bertha” (Sanglel) Danielovich, erau imigranţi din Belarus, care au venit în Statele Unite pentru a scăpa de pogromul împotriva evreilor, iar după naşterea celui care avea să devină un mare actor, şi-au schimbat numele în Demsky, iar copilul lor a primit numele de Izzy Demsky. Până la a ajunge la numele de Kirk Douglas, şi-a mai modificat numele pe parcursul anilor în Isadore Demsky.
Încă din copilărie avea o atracţie deosebită pentru sport, mai ales pentru luptele libere, pasiune aflată cel mai plauzibil la baza personajului Spartacus, sclavul rebel metamorfozat în cel mai sângeros gladiator al Imperiului Roman, jucat de actor la maturitate.
Kirg Douglas şi-a descoperit talentul pentru actorie în timpul liceului. A primit o bursă pentru a studia la Academia de Artă Dramatică Americană, absolvită în 1941, după ce devenise şi licenţiat în filologie al Universităţii St. Lawrence, în anul 1939.
Tot în anul 1941 debutează pe Broadway în producţia „Spring Again”, apoi celebra Lauren Bacall l-a recomandat producătorului Hal Wallis, care l-a urmărit, i-a intuit talentul şi i-a propus primul contract din carieră, pentru un rol alături de Barbara Stanwyck în pelicula „noir” „Dragoste ciudată/ The Strange Love Of Martha Ivers” – producţie a anului 1946.
Prima căsătorie a actorului se petrecuse în anul 1943, la 2 noiembrie, modelul Diana Dill fiind cea care avea să îi dăruiască şi doi copii: Michael, câștigătorul de mai târziu al unui Oscar pentru rolul din „Wall Street” – născut la 25 septembrie 1944 -, și Joel – născut la 23 ianuarie 1947.
A fost, însă, perioada profesională cea mai prolifică a actorului, materializată prin nenumărate roluri, trei dintre acestea aducându-i tot atâtea nominalizări la Oscar: „Champion” – în 1949, „The Bad And The Beautiful” – 1952 şi „Van Gogh/ Lust for Life” – 1956, ultimul dând marilor ecrane unul dintre cele mai faimoase roluri ale sale, Van Gogh, în filmul regizat de Vincente Minnelli, moment despre care actorul a dezvăluit că a fost atât de afectat de viaţa bulversată a artistului, încât a fost greu să-şi revină din acea stare în viaţa reală.În anul 1954, pe 29 mai, Kirk Douglas se căsătorește cu nemțoaica Anne Buydens, cu care repetă scenariul din prima căsătorie, ei având doi băieți, Peter – născut la 25 noiembrie 1955 – și Eric – născut la 21 iunie 1958 -, iar el repetă la infinit aventură după aventură, fără să se ascundă de lumea Hollywood-ului, și sub privirile mereu îngăduitoare ale soției. În anul 1973 devine, pentru prima dată, regizor, realizând producţia „Scalawag”, în care se regăseşte şi în distribuţie, iar în anul 1981 primeşte Medalia prezidenţială a Libertăţii pentru rolul sau ca ambasador al bunăvoinţei, din partea Departamentului de Stat al SUA. Deşi a fost nominalizat de mai multe ori la premiul Oscar – dar şi de alte trei ori la Premiile Emmy – , Institutul American de Film i-a decernat, în anul 1996, un premiu onorific pentru întrega carieră, care i-a fost înmânat de regizorul Steven Spielberg. Acest premiu, alături de două Globuri de Aur un Urs de Aur onorific decernat de organizatorii Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, sunt cele mai importante distincţii din prolifica sa activitate actoricească. În anul 1996, în viaţa lui Kirk Douglas încep să apară din ce în ce mai multe necazuri. Atunci, actorul a suferit un accident vascular cerebral, în urma căruia a rămas cu anumite dificultăţi de exprimare, dar şi cu probleme locomotorii, însă, cu siguranţă, suferinţa i-a fost mult alinată de faptul că Anne l-a dus la spital cu viteza și abilitatea „unui pilot de Formula 1” şi, mai apoi, i-a stat alături în toată perioada necesară recuperării.
În anul 2014, Anne şi Kirk sărbătoreau 60 de ani de căsnicie, iar actorul a impresionat cu o declaraţie de senzaţie: „Nu m-am gândit niciodată la căsnicia noastră ca la ceva unic. M-am îndrăgostit de o fată și după 60 de ani încă o iubesc”, a declarat Kirk. El a recunoscut că Anne a fost cea care i-a trecut cu ve­derea pașii pe lângă drumul căsniciei, iar soţia sa a replicat, cu o înţelepciune de excepţie: „În 60 de ani de căsnicie treci peste o mulțime de obstacole – și toate au fost superbe”.

Recomandările redacției