Un nume răsunător, atât pe scena teatrului românesc, cât și francez, Maria Ventura este una dintre marile actrițe ale României, a cărei contribuție la realizarea câtor mai multe performanțe în teatrul românesc este considerabilă. Este greu să ne ima­ginăm cum arată lumea teatrului de la acea vreme, când pe scenă evoluau personalități precum această actrița, sau Lucia Sturdza-Bulandra și soțul sau, Tony Bulandra, Maria Filotti, Agatha Barsescu, Aura Buzescu, Elvira Popescu sau Constantin I. Nottara. Cert este că fără aceste mari personalități, teatrul de astăzi nu s-ar putea bucura de prestigiul de care se bucură, toți acești mari actori ocupând un loc de cinste în istoria teatrului român.
Maria Ventura s-a născut la 13 iulie 1886, cu numele Artistida Ventura, și este fiica actriței Lea Fanseta Valmont și a omului de teatru și scriitorului român Grigore Ventura. Cu toate că cei doi nu au fost căsătoriți, actrița a primit numele tatălui. Provenind dintr-o familie ce profesa în domeniul artistic, nu este întâmplător talentul pe care actrița îl are, motiv pentru care alege să profeseze că actriță, ceea ce îi va oferi posibilitatea să se bucure de satisfacțiile de a se afla pe scenă. Urmează Conservatorul din Paris, unde are loc și primul debut al actriței, care este un real succes. Ea face parte dintre marii actori ai teatrului european, studiind la Conservatorul din Paris alături de nume de marcă, precum Paul Monet sau Eugène Silvain. Influențată de Sarah Bernhardt și
Eduard de Max, care era și el un actor francez de ori­gine română, alături de care a jucat în spectacole de teatru, Maria Ventura, actrița română de origine evreiască, aduce cinste României pe scenă din Franța. Alături de Eduard de Max, face parte din trupa franceză de teatru, care a oferit spectacole în România, între 4 și 13 octombrie 1904, încântându-i pe români cu talentul său actoricesc deosebit. Atât în România, cât și în Franța, publicul o adoră, fiind o actriță care îi invită pe spectatori să între în pielea personajului și să trăiască emoțiile acestuia, reușind să se identifice cu personajul și să îi dea viață, indiferent de complexitatea lui.
După cum scrie într-una din scrisorile sale, în anul 1919 Maria Ventura este surprinsă de cât de bine este primită de publicul francez, fiind felicitată printr-un număr mare de scrisori, de presă franceză. Începând cu anul 1919, actrița va juca la Comedia Franceză. Pe scena acestei instituții va interpreta roluri create de Racine, Cehov, Molière, George Bernard Shaw, Pirandello, Mauriac sau Lenormand. Prin interpretări de excepție, cucerește publicul francez, ocupând o poziție fruntașă printre actorii de frunte care au jucat pe scenele acestei țări.
Între anii 1929-1936, Maria Ventura se află la conducerea unui ansamblu teatral care îi purta numele, cu care oferă spectacole de teatru nu doar în capitală, ci și în întreagă țară. În anul 1912 joacă în primul film românesc istoric, numit „Independenţa României”, în rolul reginei Elisabeta, jucând împreună cu Constantin Nottara, care interpreta rolul regelui Carol I. În anul 1935, după un spectacol în care juca în rolul „Monna Vanna” de Maurice Maetterlinck, desfășurat pe scenă Teatrului Național din București, performanța sa este descrisă într-un ziar astfel:
„D-ra Maria Ventura a pus în acest rol toate rarele
d-sale însușiri: talent, experiență și inteligență scenică. Maria Ventura se stinge din viață la 3 decembrie 1954, lăsând în urma sa o carieră teatrală legendară. În anul 1938 este prima femeie care a dat viață unui personaj care să aparțină lui Racine, respectiv „Ifigenia”. Cariera sa filmografică cuprinde interpretarea rolului Fantine Thénardier în cele patru părți ale filmului „Les Misérables”, realizat în anul 1913, însă și filmele „Le Român d’un jeune homme riche”, „L’Ensorceleuse”, „Antar”, „Hérodiade”, „Quentin Durward”, „Le Fils de Charles Quint”, „Zaza”, „Molière, să vie, son oeuvre”, iar în anul 1951, „Gibier de potence”. Toate aceste filme de marcă ilustrează deosebitul talent actoricesc al actriței, care a transformat-o într-o le­gendă nu doar la nivel național, cât și internațional.

Recomandările redacției