Lecţia de istorie – Marin Sorescu, unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

1
383

Marin Sorescu a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române. Viaţa scriitorului Marin Sorescu a fost marcată de succesul internaţional şi de antipatia dobândită în ţară, mai ales după ce şi-a pus încrederea în Ion Iliescu, acceptând să fie ministrul Culturii în Guvernul Văcăroiu. Un publicist care l-a cunoscut povesteşte despre controversele din jurul lui, iar o profesoară de limba română, despre impactul pe care-l au asupra liceenilor textele lui.
Marin Sorescu s-a născut pe 29 februarie 1936, în satul Bulzeşti din judeţul Dolj, în familia ţăranilor Ştefan şi Nicoliţa Sorescu, care au avut şase copii. A studiat la Liceul „Fraţii Buzeşti“, însă, după ce mama lui a rămas văduvă, a ajuns la Şcoala Medie Militară din Predeal, după ce o comisie l-a recrutat pe baza faptului că era un elev silitor. De la tatăl lui, căruia îi plăcea să scrie versuri, a moştenit pasiunea pentru cuvinte, la fel ca fraţii lui, Ion şi George. Ion Sorescu, mezinul familiei, a păstrat până la bătrâneţe amintiri despre fratele lui, care, pe lângă literatură, se refugia în pictură. În ciuda interesului pentru texte, Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. Până
la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de
volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Poeme”, reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.
Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de patru volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.
În luna februarie, călătorii metroului londonez au putut citi poezia „Perseverenţă“ în drumul lor spre muncă sau spre distracţie. Versurile lui Marin Sorescu, afişate în limba engleză, au călătorit prin subteran vreme de patru săptămâni datorită unui proiect lansat în 1986: „Poems on the Underground“/ „Poezii în subteran“, desfăşurat de Primăria Londrei şi de alte instituţii culturale britanice.
Lirica soresciană a trecut graniţele încă dinainte de Revoluţie şi a fost tradusă în zeci de ţări, iar piesele de teatru se jucau, la începutul anilor ’90, pe marile scene din Anglia şi Franţa. În România, spre deza-măgirea lui Sorescu, textele lui întârziau să apară în faţa spectatorilor. „După câte ştiu eu, nu se joacă. De altfel, dacă nu mi se aduce la cunoştinţă, n-am cum să aflu. Ştirile din România le primeşti mai greu decât pe cele din străinătate! Sunt mâhnit! După o lungă perioadă de cenzură crâncenă – se ştie că teatrul meu a fost cel mai cenzurat în perioada care a trecut”.
Totuşi, Sorescu vedea dincolo de amărăciunea respingerii creaţiilor lui şi vorbea despre schimbările pozitive de după ’89, printre ele posibilitatea de a călători fără o sumedenie de restricţii. Poetul regreta, însă, exodul românilor, care voiau să lase în urmă comunismul şi să înceapă o viaţă nouă peste hotare. De altfel, după Revoluţie, Marin Sorescu avea să afle cum o funcţie politică îi poate rescrie viaţa. Fără a deveni membru de partid, poetul a fost ministru al Culturii între anii 1993 şi 1995, alegere care l-a aruncat în dizgraţia mai multor oameni de cultură. „A pierdut mult din capitalul de simpatie de care se bucura. Jucând greşit pe cartea lui Ion Iliescu, care după Mineriada din 1990 devenise pentru majoritatea intelectualilor inamicul public numărul unu“, scria criticul literar Alex Ştefănescu.
În România Marin Sorescu ocupă un loc important în programa şcolarã, atât în învăţământul preşcolar, prin cărţile sale pentru copii, cât şi în învăţământul primar şi liceal şi în Facultăţile de Filologie.
A murit în anul 1996, la Bucureşti. La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman. Cunoscut şi prin preocuparea sa pentru grafică şi pictură (a avut mai multe expoziţii în ţară şi străinătate), în urma lui au rămas opere care vor fi reproduse în cataloage.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.