Lecţia de istorie – Paul-Mihu Sadoveanu

Paul-Mihu Sadoveanu a fost un prozator român, căzut eroic pe front în luptele pentru eliberarea părţii de nord-vest a Transilvaniei de sub ocupaţia Ungariei Horthyste. A fost fiul cel mai mic al scriitorului Mihail Sadoveanu.
S-a născut la Iaşi, fiind fiul cel mai mic al prozatorului Mihail Sadoveanu şi a soţiei sale, Ecaterina (n. Bâlu). A urmat studiile primare în oraşul natal, apoi a efectuat studii secundare la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, unde a fost coleg cu viitorul pictor Ştefan Hotnog şi cu viitorul medic Paul Cortez, şi la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, susţinând exa­menul de bacalaureat în 1939.
S-a înscris apoi la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, dar a fost nevoit să-şi întrerupă studiile după doi ani (1940-1942), fiind mobilizat în Armata Română şi trimis la studii la Şcoala militară de ofiţeri re­zervă nr. 3 din Câmpulung-Muscel (1942-1944)
După absolvirea studiilor militare la 19 iunie 1944 a fost avansat la gradul de sublocotenent, cu vechimea de la 15 aprilie 1944, şi repartizat în Regimentul 90 Infanterie. Obţinuse, probabil prin intervenţia tatălui său, un ordin de trecere la partea sedentară a armatei, dar, cu toate acestea, a refuzat să se prevaleze de el şi a acceptat să facă parte din trupele combatante.
Paul-Mihu a fost coleg de regiment cu sublocotenentul Constantin Mitru, fratele Valeriei Mitru (tânăra soţie a lui Mihail Sadoveanu) şi secretar personal al scriitorului în ultimele decenii de viaţă ale acestuia.
A fost comandant de pluton în cadrul aceluiaşi regiment şi a luat parte după Lovitura de Stat de la 23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei Naziste şi a trecut de partea aliaţilor, la luptele pentru eliberarea părţii de nord-vest a Transilvaniei de sub ocupaţia Ungariei Horthyste.
A participat în septembrie 1944 la luptele pentru eliberarea zonei oraşului Turda.
A dovedit curaj şi iniţiativă în îndeplinirea misiunilor încredinţate, luptând cot la cot cu ostaşii; într-o misiune a atacat trupele ina­mice cu grenada în mână, aducând câţiva prizonieri în poziţiile româneşti.
În ziua de 22 septembrie 1944 plutonul lui Paul-Mihu Sadoveanu a primit misiunea să ocupe cota 132 de la nord de satul Luna (jud. Turda, azi în jud. Cluj).
Aflat în fruntea infanteriştilor săi, sublocotenentul Sadoveanu s-a avântat spre pantele dealului, fiind întâmpinat de o ploaie de gloanţe.
Plutonul a cucerit înălţimea cu preţul jertfei majorităţii ostaşilor. Paul-Mihu Sadoveanu a fost lovit mortal de un glonţ în cursul asaltului.
Mihail Sadoveanu a fost anunţat de moartea fiului său printr-o telegramă din 23 septembrie 1944 şi, după cum i-a spus Valeria Sadoveanu lui Constantin Mitru, s-a retras în cameră fără să scoată niciun cuvânt şi a stat închis acolo timp de trei zile. A ieşit din cameră abia în dimineaţa celei de-a patra zile şi ar fi spus „ca pentru sine”: „Ardealul merita această jertfă”.