Randolph Lewis Braham a fost un istoric american de origine română, născut într-o familie de evrei din Transilvania. A fost profesor emerit la City University din New York și este cunoscut pentru cercetările sale în domeniul politicii comparative și al istoriei Holocaustului în Ungaria și România.
Randolph Lewis Braham s-a născut la 20 decembrie 1922 ca mezin între copiii lui Lajos (sau Itzik Leib) Ábrahám (originar din comuna Mica, Cluj) și ai lui Eszter, născută Katz (originară din comuna Panticeu, Cluj), în timpul unei șederi temporare a părinților săi la București, unde aveau o rudă. Numele său la naștere a fost Adolf Ábrahám. La scurt timp după nașterea sa, familia s-a întors în Transilvania natală, unde Braham a copilărit în casa părintească din orașul Dej. Braham a crescut în condiții de sărăcie. Ca majoritatea minorității evreiești din Dej, părinții săi țineau ritul evreiesc ortodox, însă într-o formă mai modernă, și vorbeau limba maghiară. Băiatul a urmat școala elementară evreiască, iar mai târziu gimnaziul românesc „Petru Rareș”, unde s-a distins la învățătură. A urmat un timp și lecții tradiționale de Talmud Tora. În anii de liceu a luat parte în timpul liber la activități sociale și culturale ale tineretului evreiesc din Dej, între altele în cadrul mișcării tinerilor sioniști revizioniști Betar. De asemenea a făcut, din inițiativa părintilor, ucenicie într-un
atelier de tâmplărie. Stăpânirea meșteșugului confecționării de mobilă l-a ajutat în anii 1941-1942, când a fost recrutat în concentrările în detașamentele paramilitare maghiare de tineret „levente” și i-a permis să scape de corvoade.
Deși a fost toată viața simpatizant al sionismului, încă din copilărie a visat să se stabilească în SUA, unde din anii 1920 emigraseră un unchi și trei mătuși ale sale.
Mai pe urmă, în ianuarie 1945 fost capturat de armata sovietică, a fost deținut într-un lagăr de prizonieri și a scăpat de o deportare în alte lagăre din Gulag în nordul îndepărtat. În acest timp în vara
anului 1944 familia sa, a fost deportată de noua administrație Sztójay din Ungaria în lagărele de exterminare din Polonia. 13 din 15 membri ai fami­liei, între care și părinții lui Braham, au fost omorâți.
Revenind în 1945 în Transilvania, aproape singur pe lume, Braham a luat examenul de bacalaureat și și-a regăsit un prieten din Târgu Mureș, cu care a traversat Ungaria pentru a ajunge în zonele de ocupație americană ale Austriei și Germaniei, de unde se putea emigra mai lesne în S.U.A. A fost găzduit într-un lagăr de persoane deplasate pe fostul aerodrom Ainring și s-a angajat curând în serviciile destinate refugiaților din cadrul UNRAA și al organizației evreiești americane de asistență Joint. Vreme de aproape doi ani a urmat cursuri la Universitatea din München, inclusiv în domeniul științelor politice, care au început să-l intereseze după ce a fost martor la repercusiunile experimentelor politice fasciste, național socialiste și, într-o măsură mai mică, comuniste. În decembrie 1947 din portul Bremen a emigrat în Statele Unite.
Între 1954-1959 el a fost cooptat într-o echipă de cercetare la Institutul de Studii Evreiești YIVO din New York în colaborare cu Institutul Yad Vashem recent înființat (1953) la Ierusalim, în domeniul colecționării de documente, cărți și cores­pondențe, legate de Holocaustul din Ungaria și teritoriile controlate de ea. A citit numeroase autobiografii, mărturii, memorii, ziare, lucrări teolo­gice și altele referitoare la această perioadă.

Recomandările redacției