Într-un număr al ziarului nostru din săptămânile trecute, am scris despre milostenia de care au dat dovadă jandarmii arădeni când au sesizat un trubadur, care cânta la colț de stradă pentru o bucată de pâine. Faptul că jandarmii i-au dat bani în schimbul unei „cafteli” sau a unei amenzi usturătoare, a impresionat toți trecătorii, inclusiv pe sărmanul muzicant.
Unul dintre jandarmi, apropiindu-se de acesta și văzând că poartă o mască deteriorată, îi așează cu multă grijă, pe fața-i înțepenită de frig o nouă mască de protecție. „Un om minunată pe care l-am cunoscut”.
Despre acel muzicant este vorba și de data aceasta, despre pasiunea lui pentru muzica instrumentală, pe care o mărturisește jandarmilor arădeni.
,,Gal Viorel mă numesc, și cu arta stradală prin lume eu călătoresc, interpretând muzică instrumentală, căci asta eu iubesc’’, așa se prezintă sărmanul muzicant.
Jandarmii povestesc faptul că erau într-o acțiune de verificare a respectării măsurilor de prevenire a răspândirii virusului SARS Cov-2, într-o zonă din municipiul Arad, unde l-au observat pe „nea Viorel”(așa cum îl numesc ei) așezat pe un scaun, purtând o mască de protecție sanitară puțin deteriorată, cântând la orgă. „Curiozitatea ne-a făcut să ne oprim și să-l salutăm”.
Tot aceștia, ne mărturisesc faptul că „nea Viorel” i-a primit cu multă căldură, încă din clipa când i-au văzut venind spre el. Și așa a început povestea lui:
,,Am 60 de ani și pot spune că până acum am trăit multe clipe frumoase împreună cu soția mea.
Avem o familie frumoasă, doi băieți și două fete cu care ne mândrim, toți sunt la casa lor și Dumnezeu ne-a bucurat și cu nepoți pe care îi iubim nespus.
În urmă cu mulți ani am suferit un accident de muncă, în urma căruia mi-am pierdut o mână și de atunci am fost nevoit să mă adaptez noii situații și nu mi-a fost ușor.
Mi-am pierdut locul de muncă, am fost nevoit să mă pensionez pe caz de boală și fiind încă tânăr, pensia nu reprezenta o sursă de venit prin care să asigur stabilitate familiei mele.
Copiii erau la școală, urmau să se înscrie la facultate și trebuia să fac ceva pentru a-i sprijini în continuare. Întotdeauna am considerat că situația financiară nu ar trebui să te oprească din drumul spre cunoaștere și perfecționare.
Astfel m-am gândit ce trebuie să fac în continuare.
Muzica, pe lângă pictură, pentru mine este o pasiune.
Am absolvit Școala Populară de Arte. Acum părea să fie unicul lucru pe care-l pot face să-mi susțin familia. Mi-a fost greu deoarece au fost oameni care spuneau că ceea ce vreau să fac este cerșetorie, însă pentru mine reprezenta altceva, o artă stradală și o sursă de venit câștigată cinstit.
Știu, există o vorbă: dacă ai două mâini și două picioare poți lucra nu trebuie să cerșești!
Eu întăresc această vorbă: poți lucra și dacă ai o mână și două picioare.
Și așa am ajuns să cutreier țara să fac cunoscută pasiunea mea pentru muzică.
Cunoștințele mele în domeniul electronicii și fizicii, m-au ajutat să-mi modific orga, în așa fel încât să o folosesc cu mâna stângă.
Mi-a fost greu să lipesc piese doar cu o mână, însă am reușit, iar acum aparatul de lipit și piesele electronice sunt prietenii mei’’.
„L-am întrebat pe nea Viorel ce-și dorește de la viață și ne-a răspuns că doar să fie sănătos, să poată lucra în continuare și să-și ajute familia.
Și ar mai vrea ceva, dar încă nu are suficientă încredere în el, și anume, ar vrea să meargă la o emisiune de talente pentru a împărtăși cu toată lumea pasiunea lui pentru muzică.
Noi vă mărturisim că am fost impresionați de povestea lui nea Viorel, mai avea multe de spus, însă un apel la 112 ne-a întrerupt conversația.
Îi mulțumim pentru lecția de viață pe care ne-a oferit-o și îi urăm mult succes în tot ceea ce face și îi promitem că-l vom susține atunci când se hotărăște să facă cunoscută pasiunea lui, întregii lumi.”, au declarant jandarmii arădeni pe rețelele de socializare.
