Marienescu1 Marienescu2Geniul lui Eminescu a dăinuit peste veacuri. Mai ales tinerii și mai ales școlarii ne reamintesc an de an tuturor, prin recitările lor frumoase și gingașe, frumoasele creații ale acestui poet nepereche.
Liceul „Atanasie Marienescu” se numără printre unitățile de învățământ în care, măcar în preajma zilei de 15 ianuarie se poate auzi… Eminescu.
O frumoasă cronică a unei astfel de manifestări poate fi lecturată în cele ce urmează, fiind semnată de profesor Gianina Guţiu.
S-a născut un Luceafăr
Motto:
„Eminescu n-a existat
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare,
Unde valurile fac noduri albe
Au mai existat şi nişte codri
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu”
(Marin Sorescu „Trebuiau să poarte un nume”)
În fiecare an, la început de ianuarie, devenim părtaşi la nemurire, redescoperind esenţa spiritualităţii româneşti, redescoperindu-l pe „poetul nepereche”, pe Mihai Eminescu, cel despre care Mircea Eliade declara: „recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă”.
Ca în fiecare an, elevii şi doamnele profesoare din cadrul catedrei de limba şi literatura română de la Liceul „Atanasie Marienescu” au marcat aniversarea nașterii Luceafărului literaturii româneşti. Manifestarea s-a desfăşurat într-un cadru romantic, susţinut de muzica regretaţilor Aldea şi Doina Teodorovici, închinate poetului, dar şi de o prezentare power-point realizată de elevii: Voicu Carole, Bogdan Şerb, Bruţ Andrei şi Varga Iulia din clasa a X-a A, care le-au oferit ocazia participanţilor să redescopere câteva dintre cugetările de seamă ale poetului, dar şi să redescopere evoluţia socială, spirituală şi poetică a „celui din urmă romantic”. În acest demers au fost sprijiniţi şi de cei doi prezentatori, colegii lor, Raluca Pandelea şi Rareş Borcean. Evenimentul a continuat cu redescoperirea universului liric eminescian prin participarea artistică a elevilor de la gimnaziu care au  recitat câteva dintre poeziile emines­ciene: Lacul, Scrisoarea III, Peste vârfuri…., Replici etc.

Inspirați de… Eminescu
Şi anul acesta s-a păstrat tradiţia, liceenii având ocazia de a-şi demonstra talentul artistic compunând versuri în amintirea „Luceafărului”. Protagoniştii au fost elevii claselor: a IX-a A, a IX-a B, a X-a A, a X-a B şi a XI-a B care, pornind de la motive specific eminesciene precum: teiul, luna, steaua etc., au creat versuri sub impulsul momentului, recitându-le apoi în faţa auditoriului care i-a aplaudat şi i-a declarat pe toţi învingători. Pentru a vă convinge de originalitatea lor vă vom reproduce una dintre creaţiile realizate de elevii clasei a X-a A şi semnată de: Szekereș Denisa, Varga Iulia şi Abrudan Bogdan.
Femeia-Zână
De luna la fereastră în taină o privești,
Durerea-ți din suflet să nu uiți să-i
șoptești
În negura nopții nu-mi găsesc alinare
Iar în zorii zilei mă topesc
Precum spuma în mare.

Și durerea-i tot mai mare,
Nu e chip de alinare.
Fără-a ta prezență sfântă
Inima de tot mi-e frântă.

Tresar la auzul dulcelui tău nume
Dar din nou al morții fior mă cuprinde
Îl simt, e în suflet, un veșnic dor,
Să te revăd măcar o dată
Înainte să mor.
„Eminul meu iubit…” sau „Dulcea mea doamnă” au fost declaraţiile elevilor clasei a VIII-a: Atanasiu Andreea, Radu Daniel – şi nu numai – care ne-au reamintit de corespondenţa dintre Eminescu şi muza sa, Veronica Micle.
Sprijinul dascălilor, definitoriu
La reuşita întregii manifestări au contribuit alături de elevi şi doamnele profesoare care i-au coordonat: Bianca Ungur, Gianina Guţiu, Daniela Truţ, Florentina Blaguescu, Ancuţa Opriş, Elena Pocol şi Janina Coraş.
Dacă Eminescu declara că: „fiecare om e o întrebare pusă spiritului Universului”, noi, epigonii, azi, la 164 de ani de la naşterea sa nu putem decât să tragem concluzia la care fiecare ar trebui să subscrie şi anume că domnul Eminescu „va dăinui cât va suna pe lume dulcea limbă românească”, aşa cum declara Mihail Sadoveanu.

Recomandările redacției