Liftul, ca liftul, dar mentenanţa guvernului cine o asigură?

0
346

Hai că e chiar de râsul curcilor, ditamai ministrul se răfuieşte cu o liftieră şi, culmea, aceasta câştigă! Pentru cei care nu cunosc cazul, reamintesc că ministresa Muncii, Violeta Alexandru, s-a lăudat pe facebook că a dat-o afară pe liftiera de la minister, pentru că nu este nevoie de ea. „Pot să apăs şi singură pe buton”, zice ministresa, hotărâtă să reducă numărul angajaţilor de la minister, că doar trebuie restructurare. Când colo, ce să vezi, liftiera i-a dat cu tifla şi s-a întors la muncă, pentru că madam ministru nu poate să o concedieze, deoarece nu este angajata ministerului, ci a firmei care asigură mentenanţa liftului! Cât de penibil să fii ca tu, ministru, să te dai rotund faţă de o liftieră şi, mai ales, cât de ultrapenibil devii după ce o ţară întreagă râde de tine că te-a bătut o amărâtă! Ce să mai zic de cealaltă ministresă, de la Educaţie, Monica Anisie, care s-a apucat să spioneze prin gaura cheii o dăscăliţă şi să o porcăie în faţa elevilor pentru că vorbeşte urât! Dacă aceştia sunt miniştrii performanţi ai liberalilor, vai de capul nostru! Liberalii s-au bătut cu pumnul în piept că s-a terminat cu angajarea pe pile şi relaţii, pe apartenenţa la partid şi de acum înainte va prima pregătirea profesională. Da, au terminat cu cei angajaţi pe pilele din PSD, dar în locul lor au adus pilele lor, oameni ai partidului. Dacă aceştia sunt miniştrii guvernului liberal, mă întreb cu groază cine mai asigură mentenanţa, adică funcţionarea normală a ministerelor, a guvernului, în general, a ţării, la urma-urmei. Din păcate, toate guvernele postrevoluţionare au avut ca prim criteriu pentru promovarea unor oameni în funcţii importante loialitatea faţă de partid şi faţă de cei care îl conduc. Întotdeauna, indiferent cine a fost la guvernare, am avut unii miniştri care habar nu aveau de nimic, dar erau oameni de bază ai partidului. Poate că ar mai fi fost cumva dacă această practică ar fi fost doar la nivel central, dar, din păcate, în teritoriu a devenit o practică la scară largă. La cârma tuturor instituţiilor descentralizate au fost puşi şefi oameni ai partidului, fără să conteze dacă au sau nu au vreo idee despre domeniul respectiv, principala lor sarcină fiind umplerea buzunarelor partidului şi clientelei acestuia. Plus asigurarea unor locuri călduţe, bine remunerate, pentru oamenii partidului sau rudele lor. Sifonarea banului public a ajuns sport naţional, chiar dacă aceasta înseamnă menţinerea instituţiilor la limita supravieţuirii, în ciuda potenţialului real.
Guvernul Orban a decis eliminarea a 78 de posturi de la Ministerul Muncii. Un semn încurajator, dar bine ar fi ca la locul de muncă să fi rămas doar oameni de meserie, nu nişte piloşi sau nişte fătuce, vorba lui Cristoiu, iar cei daţi afară să fie doar oameni care doar au încasat nişte salarii babane, fără să lucreze ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.