Lipsa de cultură abrutizează

Pe vremea Ceauşescului circula o butadă. La o şuetă cu prieteni, câţiva artişti cunoscuţi comentau slaba preocupare a Ministerului Comunist al Culturii în promovarea artei. muncitoreşti. Şi toţi prietenii de faţă dădeau vina pe ministrul Culturii. Doar marele actor de teatru şi film Ion Besoiu, prezent şi el la şuetă, i-a contrazis: „La noi este slabă cultura nu din cauza ministrului Culturii ci din cauza culturii minis­trului.“ Această zicere a cunoscutului actor a circulat, pe şuşotite, în toate cercurile intelectuale.
O altă butadă vestită despre cultură a rostit-o ministrul Culturii din cel de-al Treilea Reich, Hermann Goebbels. Sau cel puţin lui i se atribuie. Cică el ar fi spus: „Atunci când aud cuvântul cultură, scot pistolul“.
Din amândouă citatele prezentate mai sus reiese faptul că actul cultural, în aceste cazuri, este marginalizat. Cultura şi arta au constituit întotdeauna un mij­loc de progres al societăţii umane; acolo unde lipseşte cultura, se manifestă un accentuat regres, abrutizând cetăţenii. În toate ramurile economiei se resimte lipsa culturii, deşi s-ar părea la prima vedere că actul cultural n-are nici o legătură.
Haideţi să vedem, la concret cum influenţează cultura din Arad dezvoltarea judeţului nostru. În primul rând actul cultural fie el generat de Filarmonică, Teatrul Ioan Slavici, Biblioteca Judeţeană A.D. Xenopol sau alte instituţii de cultură sunt dirijate de Centrul Cultural Judeţean, care polarizează actul cultural în spaţiul judeţului Arad. Evident, după Re­voluţie, s-a schimbat unghiul de abordare al culturii, în fruntea acestor instituţii fiind cooptaţi oameni de o largă respiraţie culturală. Iar cultura promovată la noi este un real ambasador al Aradului în ţară şi în străinătate.
Nu vreau să fac aici o analiză exhaustivă (de fapt nici nu s-ar putea, subiectul fiind inepuizabil) a genurilor culturale ale Aradului. Aşa că mă voi opri la o instituţie de elită a culturii, care este Uniunea Scriitorilor din Rămânia, evident la activitatea filialei arădene.
În primul rând precizez că Filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România este structural legată de Vasile Dan, preşedintele filialei, care a fost şi este sufletul viu al instituţiei de ani de zile, precum şi de Gheorghe Schwartz, preşedintele I.C.R., Zona de Vest. Evident acesta a adunat în jurul său un nucleu de scriitori valo­roşi, care, prin Revista Arca fac cunoscut în lume producţiile literare ale scriitorilor arădeni. Nu mai puţin importantă este şi existenţa în municipiul nostru a unei edituri redutabile, am numit Editura Mirador, care de la Revoluţie încoace a publicat mii de titluri ale scriitorilor arădeni, şi nu numai. Nu este puţin lucru ca oraşul şi judeţul Arad să fie socotit, astfel, unul din puţinele ale ţării în care se dezvoltă o reală activitate literară.
Da, în Arad apar tot timpul cărţi noi, majoritatea la Editura Mirador precum şi la alte edituri din ţară. Iar ca să publice literatură în Revista Arca, scriitorii trebuie să stea, de cele mai multe ori, la coadă.
Dacă la începutul acestor însemnări vorbeam despre importanţa culturii în societatea unei ţări, prin Filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România acest lucru se demonstrează cu prisosinţă.
Printre altele, dacă ar fi venit acum la Arad, Hermann Goebbles ar scoate pistolul.