Literatură hoinară, rubrică de recomandări de lectură cu Anca Giura

O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri
de Neagu Djuvara
Humanitas, 2010
Consider că trebuie să mă acomodez trendului acestei veri şi să îi supun pe cititori unui mic test (de istorie!). Mi se va ricana că aceasta nu e o rubrică de filozofia istoriei, ci de beletristică. Sau poate mi se va argumenta că istoria nici măcar nu mai e la modă, la ce bun să memorizăm evenimente şi personalităţi, dac-avem Wikipedia la un click distanţă!?
Şi totuşi, am convingerea că istoria reprezintă o oglindă a viitorului, necesara privire înapoi, asimilarea unor lecţii istorice deschizându-ne viziunea justă asupra viitorului, tot ea ne poate ajuta să evoluăm, să ne reevaluăm punctele slabe ca şi pe cele puternice. Unde mai pui că studiile semnate de istoricul Neagu Djuvara au farmecul unei cronici aşternute cu stil şi cu grijă pentru cuvinte, dincolo de revelarea unor adevăruri uitate sau insuficient cunoscute.
Aşa cum o spune titlul, parcurgem o istorie concentrată, esenţializată, surprinzând cronica poporului român pe cel puţin trei mii de ani, carevasăzică de dinainte de geto-daci şi până în prezent. Desigur că Neagu Djuvara îşi etalează o excelentă capacitate de sinteză şi de selecţie. Pentru mine una, lectura aceasta a reprezentat nu doar un exerciţiu de lifting al culturii gene­rale proprii, dar mai ales mi-a oferit surpriza unor updatări ale informaţiei istorice. Pe de altă parte, am descoperit aici elemente pe care nu le-am cunoscut în trecut şi care mi se par perfect valabile astăzi.
Vă voi împărtăşi câteva din micile revelaţii de care pomeneam şi care au făcut deliciul lecturii mele. Ei bine, ştiaţi că actualul teritoriu al ţării era ultraîmpădurit în trecut, astfel încât aveam păduri până şi în Teleorman (Deli Orman, ,,pădure nebună’’ în limba cumană)? Ştiaţi că Traianus şi armatele romane au fost atrase mai ales de aurul Daciei, atât de bogaţi erau Apusenii pe atunci încât după cucerirea Daciei mo­nedele bătute de imperator au fost mai groase şi mai grele? Sunteţi de acord că Basarab a fost cuman, din neam turcic, prin urmare? Aţi aflat deja că Mănăstirea Cozia are trăsături cumane şi că Mircea cel Bătrân nu înseamnă cel bătrân de zile, ci ,,cel Vechi’’, cel anterior? Dar etimologia adevărată a numelui Vlad Dracul, tatăl necruțătorului Țepeș o cunoașteți? Deopotrivă, des­pre comerțul internațional din porturile moldovene Chilia și Cetatea Albă, cele din vreme lui Ștefan cel Mare, ni se relatează elemente inedite. Pe măsură ce înaintăm spre prezent, datele istorice sunt mai numeroase şi mai certe, cartea oferind o concepţie rotundă, închegată, argumentată. Micul meu excurs în studiile de istorie merită a fi încheiat cu remarca autorului care îi va face mândri pe transilvăneni: ,,Dacă aveţi în faţă o hartă fizică a României, observaţi cum arată podişul Transilvaniei: s-ar zice că ţara noastră este un fel de mare cerc în jurul Transilvaniei. Ei bine, acolo s-a născut neamul românesc.”