Literatură hoinară, rubrică de recomandări de lectură cu Anca Giura

Bunul-simţ ca paradox
de Alexandru Paleologu
Polirom, 2011
Oare moda manierelor frumoase a apus definitiv? Din ce în ce mai des, să întâlneşti un om de bun-simţ pare ceva atât de rar, un mic miracol. Viteza a făcut din noi, s-ar zice, o specie foarte violentă la nivel verbal. Căci nicăieri nu se evidenţiază mai bine halul comportamental în care am ajuns ca naţie precum în trafic, nu-i aşa? Apăraţi de caroseriile maşinilor, ne precipităm la limita contondentului, poate pentru că avem în spate o coloană ameninţătoa­re, claxonăm scurt femeile frumoase sau lung şoferiţele blonde, ironizăm, stigmatizăm, gesticulăm neandertha­lian în intersecţii. Toate acestea se ameliorează simţitor, am remarcat, atunci când ne deplasăm per pedes.
Dragi cititori, din aceste pricini mai sus expuse, ca şi din altele neenumerate aici, am ales să citesc un volum de elegante eseuri: ,,Bunul-simţ ca paradox’’. Căci regretatul Alexandru Paleologu avea dreptate când observa că bunul-simţ nu ne mai este un instinct, ci a devenit comportament atipic, de excep­ţie. Din epoca tinereţii Domniei Sale, perioada interbelică, îmi amintesc o anecdotă notată de Annie Bentoiu. Dom­nişoară de doar 13 ani fiind, Annie Bentoiu a sosit cu tatăl său la Capşa să ia masa de prânz. Pentru că era cam devreme, restaurantul puţin populat, la intrarea tatălui şi a fiicei, un domn distins s-a ridicat şi a salutat. Annie şi-a întrebat tatăl cine era. Primul-ministru Iuliu Maniu, i s-a răspuns, în semn de res­pect faţă de persoana ta feminină. Înainte de a fi ministru, dl. Maniu era bărbat. Ce vremuri!
Închizând paranteza justificativă a opţiunii mele de lectură de astăzi, vreau să precizez din capul locului că volumul lui Alexandru Paleologu nu reprezintă un ghid de bune maniere. După cum ştim, spirit exquis, cultivat, fin cunoscător de filozofie, Alexandru Paleologu nu ne putea oferi decât nişte meditaţii asupra modelor şi tendinţelor care influenţează comportamentul uman de la generaţie la generaţie. Aşa cum se întâmplă în cazul cărţilor de eseuri, fiecare text se poate lectura în sine şi asimila ca o pastilă terapeutic-culturală. O minilectură de seară. Autorul ne sugerează că bunul-simţ semnifică o artă în sine, care se învaţă temeinic din pruncie şi apoi se practică o viaţă întreagă. Să fii om cu bun-simţ înseamnă să fugi ca dracul de tămâie de situaţiile ridicole, să te fereşti de proşti şi de propriile prostii, să cauţi compania oamenilor superiori şi a căr­ţilor esenţiale. Să fii o bucurie pentru ceilalţi prin ce rosteşti, prin gestualitate şi deopotrivă să te dovedeşti un om lipsit de laşitate. Să practici neîntrerupt gimnastica minţii reprezentată de gândire şi de luciditate.
Un veritabil domn prin ascendenţă, maniere, atitudine şi cultură, Alexandru Paleologu ne readuce în atenţie adevăruri esenţiale despre umanitatea din noi. Leon Bloy citat de autor spunea că un profet este ,,cel care-şi aminteşte vii­torul’’. Profeţind discret, Alexandru Paleologu ne restituie gustul pentru cultură, eleganţă textuală, raţionalitate, conversaţie ca artă: ,,De nu gre­şesc, apostolul Pavel spune undeva, într-o epistolă că la Judecata de Apoi vom da socoteală pentru fiecare vorbă de prisos pe care am rostit-o’’. Prin urmare, să nu ne irosim, vorbind grosier. Iar de vom pune aceeaşi grijă în ale­gerea cuvintelor precum procedăm atunci când ne alegem bunurile şi po­sesiile…, raiul ne-ar fi asigurat.
Anca Giura