OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnca Giura vă recomandă în această săptămână o carte a Florinei Ilis. Spe­răm să vă placă şi nu uitaţi că aşteptăm comentariile dumneavoastră pe contul de facebook sau pe site-ul cotidianului nostru.
Cinci nori coloraţi pe cerul
de Răsărit de Florina Ilis
Cartea Românească
În curând norii vor primi nuanțe primăvăratice și mulți dintre noi vom avea poftă de evadare. O excelentă eva­dare în cultura contemporană a Japo­niei este şi romanul pe care vi-l prezint astăzi.
Am avut  senzaţia că nu citesc un roman românesc, parcurgând această carte, atât de bine joacă autoarea clujeană rolul obiectivităţii naratoriale. Povestea este simplă, dramatică şi intensă, dublată de meditaţii discrete asupra condiţiei de homo ludens a ja­ponezului contemporan. Un tânăr expert în IT, român, pe nume Darie, se află la Tokyo de cinci ani, iubeşte două femei, o româncă şi o japoneză, şi este urmărit continuu de firma de roboţi cuantici la care lucrează dacă nu cumva furnizează informaţii ştiinţifice altor concurenţi. Existenţa acestui bărbat de origine română se împarte între munca de 10-12 ore pe calculatoarele cele mai avangardiste,  plăcerile dragostei cu Lili şi Kiyomi şi dejucarea planurilor celor care periodic îi pătrund în locuinţă pentru a-i sustrage informaţiile parolate până în pânzele albe. Darie are un robot în apartament, pe Qrin, acesta devenind al cincilea personaj al cărţii. Noutatea şi prospeţimea viziuniii Florinei Ilis pare a fi însăşi tendinţa monografică pe care o conţine această carte ce restituie toate obiceiurile de viaţă ale Japoniei contemporane, devenite locuri comune ale unui turism scump. Deosebit de interesante se arată şi notaţiile pe care Darie la face asupra ,,robotizării’’ sale. Trăind atât de mult conectat la butoane, programatorul de origine română a atins un level de percepţie ecranată asupra lumii care-i face ideea întoarcerii în România de nesuportat. ,,Mă  gândesc cu groază ce se va întâmpla când nu mi se va mai prelungi contractul cu  compania şi va trebui să mă întorc în România. Mi-ar fi  nespus de greu să renunţ la toată teh­nologia care s-a dezvoltat în  jurul meu ca o plantă ocrotitoare, constituind ambianţa naturală a stilului meu de viaţă.”
În altă parte, Darie reflectează asupra  condiţiei sale privilegiate de programator foarte motivat, unul dintre semizeii tăcuţi, obscuri, care construiesc o nouă lume  în silenţiozitate sacră, abia fisurată de sunetul tastaturilor. El este insul superior care poate modifica realitatea aşa cum se va şi întâmpla în cazul destinului prostituatei de lux, Lili, pe care o ,,răpeşte’’  prin intermedierea unei poveşti plasate şi regizate de el pe internet. ,,De ce nu pot fi oamenii programe de computere, mă întreba Lili, pentru ca tu sau cineva ca tine să le poată reprograma cu uşurinţă atunci când ceva  nu merge şi, astfel, să le confere o nouă existenţă?! Dacă aş fi unul dintre programele de computer pe care tu le creezi, îmi scria, ţi-aş cere să schimbi toate datele problemei, să ştergi unele fişiere, să le înlocuieşti cu altele, să-mi pui în loc de inimă de pildă alt organ.’’ Într-un Tokyo ca un Olimp al tuturor zeilor tehnologiei, omul contemoran se scindează între fascinaţia puterii pe care i-o dă industria imaginii şi  nostalgia după existenţa esenţiali­zată a vechilor japonezi restituită prin arta veche a grădinilor zen sau prin jocul de uta karutacare se opune jocului solitar de pachinko. Există un tra­gism al acestei noi condiţii umane pe care, la nivelul dragostei, Florina Ilis o reconstituie ireproşabil. Sugestia elegiacă a acestei cărţi atât de expresive este aceea că la un moment  dat, de la atâta virtualizare, omul contemporan ar putea să  refuze orice contact, orice durere şi însuşi erotismul să deveni o altă formă de Contemplative Love  post-Utamaro.
Anca Giura vă recomandă în această săptămână o carte a Florinei Ilis. Spe­răm să vă placă şi nu uitaţi că aşteptăm comentariile dumneavoastră pe contul de facebook sau pe site-ul cotidianului nostru.
Cinci nori coloraţi pe cerul
de Răsărit de Florina Ilis
Cartea Românească
În curând norii vor primi nuanțe primăvăratice și mulți dintre noi vom avea poftă de evadare. O excelentă eva­dare în cultura contemporană a Japo­niei este şi romanul pe care vi-l prezint astăzi.
Am avut  senzaţia că nu citesc un roman românesc, parcurgând această carte, atât de bine joacă autoarea clujeană rolul obiectivităţii naratoriale. Povestea este simplă, dramatică şi intensă, dublată de meditaţii discrete asupra condiţiei de homo ludens a ja­ponezului contemporan. Un tânăr expert în IT, român, pe nume Darie, se află la Tokyo de cinci ani, iubeşte două femei, o româncă şi o japoneză, şi este urmărit continuu de firma de roboţi cuantici la care lucrează dacă nu cumva furnizează informaţii ştiinţifice altor concurenţi. Existenţa acestui bărbat de origine română se împarte între munca de 10-12 ore pe calculatoarele cele mai avangardiste,  plăcerile dragostei cu Lili şi Kiyomi şi dejucarea planurilor celor care periodic îi pătrund în locuinţă pentru a-i sustrage informaţiile parolate până în pânzele albe. Darie are un robot în apartament, pe Qrin, acesta devenind al cincilea personaj al cărţii. Noutatea şi prospeţimea viziuniii Florinei Ilis pare a fi însăşi tendinţa monografică pe care o conţine această carte ce restituie toate obiceiurile de viaţă ale Japoniei contemporane, devenite locuri comune ale unui turism scump. Deosebit de interesante se arată şi notaţiile pe care Darie la face asupra ,,robotizării’’ sale. Trăind atât de mult conectat la butoane, programatorul de origine română a atins un level de percepţie ecranată asupra lumii care-i face ideea întoarcerii în România de nesuportat. ,,Mă  gândesc cu groază ce se va întâmpla când nu mi se va mai prelungi contractul cu  compania şi va trebui să mă întorc în România. Mi-ar fi  nespus de greu să renunţ la toată teh­nologia care s-a dezvoltat în  jurul meu ca o plantă ocrotitoare, constituind ambianţa naturală a stilului meu de viaţă.”
În altă parte, Darie reflectează asupra  condiţiei sale privilegiate de programator foarte motivat, unul dintre semizeii tăcuţi, obscuri, care construiesc o nouă lume  în silenţiozitate sacră, abia fisurată de sunetul tastaturilor. El este insul superior care poate modifica realitatea aşa cum se va şi întâmpla în cazul destinului prostituatei de lux, Lili, pe care o ,,răpeşte’’  prin intermedierea unei poveşti plasate şi regizate de el pe internet. ,,De ce nu pot fi oamenii programe de computere, mă întreba Lili, pentru ca tu sau cineva ca tine să le poată reprograma cu uşurinţă atunci când ceva  nu merge şi, astfel, să le confere o nouă existenţă?! Dacă aş fi unul dintre programele de computer pe care tu le creezi, îmi scria, ţi-aş cere să schimbi toate datele problemei, să ştergi unele fişiere, să le înlocuieşti cu altele, să-mi pui în loc de inimă de pildă alt organ.’’ Într-un Tokyo ca un Olimp al tuturor zeilor tehnologiei, omul contemoran se scindează între fascinaţia puterii pe care i-o dă industria imaginii şi  nostalgia după existenţa esenţiali­zată a vechilor japonezi restituită prin arta veche a grădinilor zen sau prin jocul de uta karutacare se opune jocului solitar de pachinko. Există un tra­gism al acestei noi condiţii umane pe care, la nivelul dragostei, Florina Ilis o reconstituie ireproşabil. Sugestia elegiacă a acestei cărţi atât de expresive este aceea că la un moment  dat, de la atâta virtualizare, omul contemporan ar putea să  refuze orice contact, orice durere şi însuşi erotismul să deveni o altă formă de Contemplative Love  post-Utamaro.
Anca Giura

Recomandările redacției