Literatură la o ceaşcă de ceai, rubrică de recomandări de lectură cu Anca Giura

Colaboratoarea mea Anca Giura v-a pregătit pentru astăzi un roman al bi­necunoscutului istoric Adrian Cioroianu. Sper că v-a stârnit interesul şi nu uitaţi că aşteptăm comentariile voastre pe site şi pe contul de facebook.
„Adulter cu smochine şi pescăruşi”
de Adrian Cioroianu, Curtea Veche Publishing, 2012
Uneori, să scrii literatură comportă şi riscuri. Şi nu mă refer la cazurile de scriitori care au creat sub regimuri dictatoriale, riscându-şi viaţa ori libertatea, ci la situaţia în care să devii scriitor de ficţiune n-ar fi cea mai inspirată alegere. Este şi cazul unei cunoscute persoane publice, Adrian Cioroianu.
Îl cunoaşteţi de la TV, implicit ca fost ministru şi se spune c-ar fi un redutabil profesor de istorie. În acest sens, Adrian Cioroianu a publicat mai multe cărţi de strictă şi documentată informaţie istorică. De curând însă, domnul Cioroianu a debutat şi ca prozator. Vorbim de un mic roman, purtând o copertă frumoasă, apărut lunile trecute la Curtea Veche: ,,Adulter cu smochine şi pescăruşi”.
Dacă aş fi agent de marketing la o editură, aş spune că este un roman lejer ca un vin de vară. Dar pentru că aleg să fiu obiectivă, voi afirma că este un roman simplist, uşor narcisiac şi de un erotism simplificat. În rezumat, un scriitor anglo-saxon, Paul, de vârstă şi biografie incerte, se duce la un festival de film la Osturia, pe la început de vară indiană. Aici întâlneşte o  frumoasă stea brunetă a cinematografiei europene, pe Alicia Leal, refugiată din actorie în regie cu care trăieşte câteva zile de ,,conflagraţii ale cărnii” (o expresie dragă istoricului, nu-i aşa, Adrian Cioroianu).
Dincolo de căderea cam accidentată în literatura erotică, personajul – narator  pare un mare iubitor de femei. Un adorator al sexului frumos, un ins aflat la jumătatea vieţii, vârstă mai degrabă prielnică cunoaşterii tainicelor dorinţe feminine, susţine autorul. Cu siguranţă, devotamentul şi adoraţia de nici o săptămână faţă de celebra iubită par destul de convingătoare şi vor sensibiliza cititoarele femei. Cu toate acestea, după inventarea psihanalizei, nicio scriere ficţională despre adulter n-ar trebui să facă rabat de la complexitatea acestui angrenaj care implică şi trădarea, şi minciuna, şi inconştientul, şi suferinţa, şi gelozia.
Prin urmare, citim un roman de dragoste foarte contemporan. Unii vor afirma cinic: ce vreţi?, aşa e dragostea contemporană mai grăbită, mai superficială. Scris, e drept, cam grăbit şi fără pretenţii de plonjare în psihologia personajelor, textul va plăcea cu siguranţă cititorilor de soft – literatură sau, dacă vreţi, celor care nu aşteaptă de la beletristică meditaţii complexe, arhitecturi stilistice, ci pur şi simplu caută în lectură o delectare instantanee. Apreciem pe de altă parte o anumită sinceritate masculină precum şi lipsa de apărare în faţa misterului feminin.