Lolek şi Bolek ai (in)culturii arădene

Lolek şi Bolek sunt cele două personaje principale ale unei serii de desene animate poloneze, care rulau prin anii ’70 – ‘80. Cei doi stârneau hohote de râs prin năzdrăvăniile pe care le făceau, prin stângăcia lor sau prin modul personal de a percepe realitatea. Fiind naivi şi lipsiţi de răutate, cei doi erau simpatici şi plăcuţi.

Ajungând în viaţa noastră reală, de pe Mureş, şi la câteva decenii distanţă, avem de-a face cu doi Lolek şi Bolek cât se poate de adevăraţi şi, din nefericire, cu funcţii importante pentru cultura unui oraş care bate serios la porţile capitalei culturale europene. Cei doi Lolek şi Bolek ai Aradului sunt Bogdan Costea, directorul teatrului, şi Alin Văcean, directorul filarmonicii. Nu am să mă refer aici prea mult la Lolek, deoarece activitatea sa nu prea îmi este atât de cunoscută, îl ştiu doar din descrierile actualilor sau foştilor săi angajaţi. Toţi s-au plâns de incompetenţa sa, de lipsa de viziune, de profesionalism şi de multe altele. Cel mai grav însă mi s-a părut atunci când de fiecare dată când aduceam în discuţie dezastrul de la filarmonică, provocat de incompetenţa crasă a lui Văcean, de comportamentul şi vocabularul său la adresa angajaţilor, de atitudinea răzbunătoare şi reavoinţa sa, mi se replica de către cei de la teatru: „Stai, să îl vezi pe Costea!“. Acuma, sincer, personal comparaţia mi se pare total nedreaptă şi neadevărată. Costea are totuşi o carieră în spate şi cel puţin este în stare să afişeze un bun simţ şi o educaţie aleasă, un comportament civilizat, nu l-am văzut niciodată să mintă la televizor, să îşi atace angajaţii sau să le facă rău, şi nici nu am auzit să îşi concedieze abuziv propriul personal. Mai mult, nu a fost surprins pe nici o cameră de luat vederi în timp ce fura oglinzi de maşini, ca mai apoi cu o seninătate diavolească să mintă pe toată lumea, susţinând că în imagini nu este vorba despre el. Nu am auzit nici să se răzbune pe toţi angajaţii săi pentru că nu i-au făcut jocul şi nu l-au înlăturat pe liderul lor de sindicat. Totodată nu am auzit ca aproape toţi angajaţii să îi ceară demisia, să facă grevă generală pentru că nu se mai poate suporta un astfel de comportament, iar el să iasă pe la televiziuni şi să mintă, din nou, susţinând că „doar o mică parte dintre angajaţi“ nu îl mai suportă.

Din punctul meu de vedere, diferenţa dintre el şi Bolek este una de la cer la pământ, în ciuda celor auzite din partea propriilor angajaţi, actuali sau foşti.

Comic şi, în acelaşi timp, penibil a fost însă episodul de marţi, de la şedinţa consiliului local municipal. Deşi tema şedinţei o reprezenta şi bugetul instituţiilor de cultură, cei doi s-au gândit că sunt mult prea importanţi să îşi piardă vremea cu aşa ceva. Desigur, între noi fie vorba, ce rost are să mergi şi să stai într-un loc din moment ce nu pricepi absolut nimic din ce se întâmplă acolo. Atitudinea primarului Falcă la adresa celor doi, de tată care le dă na na la funduleţul copilaşilor stângaci, demască însă lipsa de, cel puţin, profesionalism a celor doi. Faptul că primarul unui oraş îşi permite să îi urecheze în acest mod pe doi directori de instituţii de cultură, trimiţându-i în ultima bancă, devoalează gradul ridicat de incapacitate al celor doi. Nu îl văd pe Falcă adresându-se în acest fel lui Frandeş, Rodica Tălmaciu, ori lui Oniga.

Dacă ar exista cât de cât un gram de demnitate pe obrazul lui Lolek, dar mai ales lui Bolek, atunci simplul episod de marţi ar fi unul prea umilitor pentru a se merge înainte. Şi-ar înainta demisia.