„Lumea asta şi-a ieşit din ţîţîni”, spunea Brâncuşi la Paris, cu puţin înainte de-a se dezlănţui cel de-al doilea măcel mondial. Numai orbii şi surzii n-au văzut şi n-au auzit balamalele lumii trosnind din toate încheieturile.
Atacurile recente din Franţa asupra unei redacţii de gazetă sînt scîrţîiturile pe care nu le-aud surzii de azi, scîrţîituri ieşite din articulaţiile ruginite iremediabil ale civilizaţiei occidentale.
Că Occidentul e ticălos şi ticăloşit se ştie demult: „Mîrşav Occident!”, exclama Panait Istrati, tot la Paris.
Clădită democratic pe jaf, crime, spolieri şi genocid, civilizaţia vestică se duce de rîpă urlînd că-i este atacată democrația. Care democraţie? Cea a dreptului de-a se crede unica civilizaţie viabilă a Universului? Cea de-a călca-n bocancii militarilor şi-n cizmele „intelectualilor” toate popoarele, toate culturile şi toate religiile care nu iau poziţie de drepţi în faţa-i?
E trist c-au murit oameni la Paris, e trist c-au murit oameni la Madrid, la Londra, la New York şi pe-aiurea, dar e la fel de trist c-au murit şi mor oameni în ţări întregi, ţări călcate de occidentali în picioare democratic: cu tancurile, cu avioanele, cu investiţiile (Doamne, ce-au mai investit americanii de la Bechtel în autostrada Transilvania a noastră!”), cu gazetele şi cu mazetele lor.
Occidentul îşi plânge morţii. Pe morţii Irakului, ai Egiptului, ai Libiei, ai Iugoslaviei şi-ai Serbiei, de ce nu-i plîngi, îndoliatule Occident? Au nu matale le-aţi dat cu bombe-n cap noaptea (ca bandiţii), fără declaraţie de război (ca tîlharii), cu minciuna-n dinţi că pe-acolo gîlgîie pămîntul de arme de distrugere-n masă? Nu voi aţi sfîşiat inima Serbiei, Kosovo, ca să-ntemeiaţi un stătuleţ islamic mic cît două judeţe pipernicite? A, erau „interese strategice”? Dar oare numai voi aveţi interese strategice? Alţii n-au?
Occidentul acuză musulmanismul că-i inuman, însă musulmanismul e la fel de uman şi la fel de inuman ca orice altă religie, ca şi creştinismul de exemplu. Să numărăm crimele creştinismului? E de-ajus să spun că două civilizaţii, cea aztecă şi cea incaşă, au fost rase de pe faţa Pământului în numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfîntului Duh, şi-odată cu ele au fost raşi aztecii şi incaşii, de nu le mai ştim azi decît numele.
Nu islamul e vinovat de dezastrul de la Paris, nu islamicii trebuie puşi la zid, ci acei care-au provocat reacţia de extremă duritate. Graficienii de la revista franţuzească atacată l-au ridiculizat chiar şi pe papă, deci nimic n-a fost sacru pentru ei, însă vicarulul Romei nu-i egal în rang cu Mahomed. Tocmai fiindcă nu mai au nimic sacru, scribălăii franţuzi şi-au permis să insulte cu peniţa orice urmă de sacru. Iată însă că sînt şi oameni pentru care sacrul chiar înseamnă ceva sacru, deci demn de apărat cu preţul vieţii, a vieţii oricui, prin orice mijloace. Şi cînd libertatea de exprimare cu pixul ca armă şi cu crucea ca scut întrece orice limită a bunului simţ, cei vexaţi se exprimă şi ei cum pot – în cazul de faţă cu Coranul în mîini şi cu explozibilul sub haine.

Recomandările redacției