Luptă între servicii?

Ne place sau nu ne place, vrem sau nu să recunoaştem, în ultima vreme asistăm la o ofensivă cât se poate de serioasă la adresa DNA şi a şefei acestei instituţii, Laura Codruţa Kovesi. Aceasta este acuzată că ar fi comandat instrumentarea unor dosare, că ar fi răspuns comenzilor venite din partea serviciilor secrete americane şi că a făcut toate acestea în parteneriat cu SRI, în speţă cu prim-adjunctul directorului, generalul arădean Florian Coldea. Scopul? Întărirea sistemului pe care cei doi l-ar controla.
Că acuzaţiile au acoperire sau nu, nu ştim deocamdată, dar ştim că principalul acuzator este acum Sebastian Ghiţă, prietenul fugar al fostului premier Victor Ponta. Atât Ghiţă, cât şi Ponta sunt de mult în vizorul procurorilor DNA, iar primul a fugit din ţară după ce şi-a pierdut imunitatea parlamentară, astfel încât credibilitatea sa nu este chiar foarte ridicată, ca să mă exprim foarte elegant. În plus, acesta nu a prea putut să prezinte, cel puţin deocamdată, dovezi palpabile din care să rezulte fără nicio îndoială că lucrurile stau exact aşa cum a spus el. Aşa că, la prima vedere, dacă mă întrebaţi pe mine, între Kovesi şi Ghiţă, îi dau credit procurorului, nu inculpatului. Dacă acesta din urmă are însă probe serioase pe care este dispus să le prezinte, se schimbă treaba…
Pe de altă parte, trebuie spus că în contextul acestui scandal, a început să se acrediteze ideea că totul nu este de fapt decât o luptă între serviciile secrete, care şi-ar fi dinamitat reciproc oamenii de afaceri cu care colaborau. Asta, în condiţiile în care printre cei chemaţi să dea cu subsemnatul pe la DNA se aflau şi afacerişti care erau consideraţi de presa de la Bucureşti ca fiind „puşculiţa” unui serviciu sau altul.
Dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă care ţine de siguranţa naţională şi de faptul că serviciile de informaţii au nevoie de surse de finanţare suplimentare, de bani care să nu provină de la buget, faptul că acestea au ajuns să-şi dea reciproc la picioare nu este un lucru tocmai de lăudat. Dacă privim lucrurile doar din perspectiva unui om de rând, a unui simplu justiţiabil, pentru care reprezintă o problemă şi plata unei amenzi de circulaţie, nu poate decât să ne bucure faptul că am văzut cum sunt chemaţi la audieri sau duşi sub escortă,  tot felul de afacerişti unşi cu toate alifiile, tot felul de politicieni care în perioada crizei făceau apologia austerităţii, cum au fost mulţi dintre foştii democrat-liberali deveniţi peste noapte liberali cu acte în regulă, care furau pe rupte şi deveneau pe zi ce trece mai bogaţi în timp ce tăiau salarii, creşteau impozitele, se uiatau cu jind la pensiile bătrânilor şi ne explicau ce bine ne fac ei nouă, dacă ne pun să facem economii cu forţa. Pentru astfel de oameni nu ar trebui să aibă nimeni niciun fel de milă, chiar dacă ar fi vorba doar despre nişte victime colaterale ale luptei dintre servicii. Iar dacă se dovedeşte că anumiţi procurori, anumiţi judecători sau anumiţi ofiţeri de informaţii au încălcat legea, nu au decât să plătească şi ei, după cum sper că vor plăti indivizi precum Ioan Oltean, Gheorghe Ştefan sau alţii de teapa lor.